Porto-Franco

Trei perechi de pantofi

Theodor Parapiru

Rubrica: Prozatori dunareni  /  Nr. 273/2019

Azi de toamnă, cu moloz de frunze galben-maronii. Venerabila Doamnă Globală Julieta pare venită de-acasă cu gânduri posesive. Se înscrie la cuvânt şi poporul Testis trece pe faza de ascultare necondiţionată:
- Dragilor, de când mă pregătesc să mor, am stricat trei perechi de pantofi, una mai frumoasă ca alta, nişte minunăţii ca-n basme!...
- Heeei! exclamă voiniceste dl Corbu. Cum se poate aşa ceva?!... Că doar nu ai participat la competiţii cu alegări de viteză, de semifond sau de maraton!...
Răspunsul este lipsit de orice echivoc:
- S-au uscat, au crăpat, s-au schimbat la faţă, chiar dacă i-am îngrijit şi i-am descântat, chiar dacă i-am dat cu cremă şi i-am mângâiat, chiar dacă i-am ţinut la loc potrivit... Asa că m-am hotărât: nu mai cumpăr alţi pantofi şi gatal... Să se descurce cum vor şti urmaşii - fii, nepoţi, strănepoţi... -, care or fi pe aproape la eveniment. Respiră adânc: De la voi vreau altceva, că sunteţi oameni cuminţi şi corecţi: să le amintiţi alor mei, când mă vor îngropa (chiar atuncil), să-mi dezlege picioarele. Că ăştia tineri nu ştiu obiceiurile sau le-au uitat, acum, moda lor este să se grăbească să trăiască şi să moară. Iar eu nu vreau, cu niciun chip, să mă duc Dincolo priponită la picioare.
Se dau asigurări generoase, se anunţă angaja-mente ferme şi promisiuni perseverente.
- Să-mi fie cu iertare, coană J., dar de ce te preocupă aşa de mult problema asta? se interesează, neaţipit vreodată în post secundar, vecinul Martian, pre numele său.
Bătrâna înţeleaptă îl lămureşte simplu:
- Pentru că vreau să-mi continuu călătoria pe câmpul cu verdeaţă în condiţii normale, nu să umblu îm-piedicată sau târâş!...
După ce madam Julieta G. pleacă la datoria singurătăţii, cum spune dumneaei, dna Mina are o nedumerire şi îi dă glas:
- Am observat, domnule Solo, că ai fost singurul care n-a clipit şi nici n-a scos vreun sunet, când noi ne întreceam să exprimăm compasiunea şi respectul pentru doamna J. Nu cred, în cazul dumitale, să fie vorba de lipsă de sensibilitate, sau de vreo defecţiune la piesele empatiei... şi, atunci, cum stau lucrurile?...
Bate briza unei grimase pe chipul celui interpelat:
- N-am vrut să flu complice şi părtaş la spectacolul vostru festiv de ipocrizie şi de făgăduieli egoiste, eronate şi jignitoare!
- Cum adică?!... Pur şi simplu, am fost sinceri şi atenţi! De unde până unde egoism, erori şi jignire?!... Ce tot spui, domnule?! tresare nemulţumit judecătorul Augustin.
Solo precizează abătut:
- Aţi făcut acele angajamente şi promisiuni din perspectiva certă a faptului că decesul doamnei J. se va petrece înaintea alor voastre... Şi reflectaţi puţin, sine ira et studio, cum devine cazul dacă daţi colţul înaintea dumneaei?.. Indubitabil, cu sau fără voia voastră, cuvintele devotate rostite se încadrează fix la făgăduieli egoiste, eronate şi jignitoare, ba chiar şi mai rău!...
Tonul administratorului registrului Testis este mai mult dojenitor decât inchizitorial, mai mult trist decât supărat. Dl Augustin admite:
- Mda, este o interpretare valabilă şi deloc onorantă pentru noi, deşi niciunul n-a avut-o în intenţie!...
- Noi am vrut din tot sufletul să fim amabili, corecţi şi politicoşi! stăruie rugător madam Elvira Corbu, puţin speriată şi ruşinată, necăjită rău de versiunea lui Solo.
Filozoful întrupează sonor o idee de izbăvire:
- Pesemne că şi Moartea are pretenţia că este amabilă, corectă şi politicoasă. Totdeauna. Cu toţi. Cu toate. Cu Viaţa. Si chiar cu ea însăşi!..

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR