Porto-Franco

Vénus Khoury‑Ghata (Franţa)

Venus Khoury-Ghata

Rubrica: Poeti contemporani  /  Nr. 273/2019

Poetă şi romancieră franceză de origine libaneză Venus Khoury-Ghata este autoarea unei opere importante (peste 30 de volume de poezie şi tot atâtea romane), recompensată cu numeroase premii şi distincţii literare. Dintre premiile acordate pentru ansamblul operei sale poetice amintim: Marele Premiu al Societăţii Oamenilor de Litere (1993), Marele Premiu al Academiei Franceze (2009) şi Premiul Goncourt (2011).
Venus Khoury-Ghata s-a născut la Becharre, pe 23 decembrie 1937. Dupa studii filo¬logice la Beirut, devine jurnalistă. Din anul 1972 Venus trăieşte la Paris. Este colaboratoare la revista Europe şi, de asemenea, este traducătoare din limba arabă în limba franceză.
Poemele de mai jos sunt extrase din volumul Cartea rugăminţilor (apărut la Editura Mercure de France în 2014) şi fac parte din Antologia bilingvă în curs de apariţie la Editura Timpul din Iaşi.

* * *
Trebuie oare să‐ţi amintesc că nu ești decât ceea ce se spune și se uită
frate al umbrelor ţipând din castan
gând schiţat
tăcere spartă de‐atâta tăcere
că vântul ce te‐mpinge spre heleșteu nu e prietenul heleșteului nici
al spălătoreselor ce te storc odată cu cerceaful roșu al născătoarelor
care se plâng de pietre în piept la căderea
braţelor și‐a zilei

* * *
Cel care intră prin efracţie în grădina bolnavă face să curgă
sângele alb al mesteacănului
dai foc paginii când vopsești în roșu părul
fetei ce întoarce spatele grădinii bolnave
fumul întunecă strălucirea lămpii
seara mohorăște zidurile
ce crezi tu că‐i acoperiș nu‐s decât ploi agăţate
și suflete nehotărâte rufe fremătând în vânt

Mâine
pagina n‐are să mai fi pagină la picioare
creionul înfulecat de pământ ţi se va fărâmiţa la picioare.
* * *
Același miros al cenușii din vatră și‐al rochiei agăţate‐n cui
nemângâiată pisica ce miorlăie iarna
pocniturile castanelor din vatră tresăriri ale unui suflet
neîmpăcat
focul sugrumat cu mâinile goale are reflexe stranii când cheia
cade pe parchet
clinchetul ei topește zăpada de pe geam
eliberându‐l pe cel căzut în gearele gerului pe cel
ce nu se mai aseamănă deloc cu numele lui

* * *
Nu știi să deosebești o piatră mascul etanșă de o
piatră femelă poroasă
și pui nume aspre lucrurilor care te‐au părăsit
Îi zici erete ucigaș frunzei deprinse din copac
Pescăruș bârfitor pietrei vorbăreţe
Colină calului înmărmurit în avântul lui
cum să‐ţi bagi minţile‐n cap fără să tulburi orânduirea tribală a alfabetului
și să admiţi că ceea ce crezi tu că e scriere nu‐s
decât pietre prăbușite dintr‐un gard viu
înţesare de liniști care se urnesc fără motiv

cum să te rescrii așa rupt în bucăţi cum ești

Prezentare și traducere din limba franceză: Denisa Crăciun

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR