Porto-Franco

POEțI LA 80 DE ANI

-

Rubrica: Aniversari  /  Nr. 273/2019


ION BELDEANU
CĂLĂREŢUL CARE DESPICĂ MĂRUL

Ce frumos cădea mărul din măr
Lumina se făcea roșie
Și dulce se făcea lumina
Rostogolindu‐se spre tâmpla
Iubitei ivită acolo din simplă
Așteptare.

Atunci călăreţul trase sabia.
O sabie cu mânerul bătut în angoase
Iarba i se urcase pe glezne
Ding dang își legănă ceasul
Ţeasta ca orice lucru cumsecade.
Izbind, călăreţul despică mărul

Atunci iarba prinse să
Lunece pal o, ce frig, Doamne,
Mai zise și acelea au fost
Ultimele‐i vorbe.

BUNA SEARA, DOAMNĂ MOARTE
Se face gol între cuvinte
și mașina de scris
pândește o execuţie elegantă
Ca să fiu sincer
urc scările eșafodului
nelipsit de garoafa mea roșie,
garoafa de care niciodată nu mă despart
și care poate ţine loc
și de scuze
și zic:
Bună seara, Doamnă Moarte,
îmi permit să vă prezint
acest obiect de inventar
‐ o corabie, o simplă corabie
ce picotește
cu ancora proptită în eternitate
Din părţi egale adie indiferenţa.


ILIE CONSTANTIN
VERSURI PENTRU UN TÂNĂR

Ai adormit... Ce tânăr îţi e chipul!
Întreaga noapte cerul te‐a vegheat,
Să te‐nvelească s‐a trudit nisipul
Cu pături lucii de argint uscat.

Ridică‐te! E timpul să răsară
Umbrele sălciilor peste ape!
Din lumea de sub pleoape, ieși afară,
(Doar amintirile să‐ţi lași sub pleoape,)

Necontenite unde înfioară
Spre tine ţărmul alb, tot mai aproape,
Ridică‐te! E timpul să răsară
Și tânăra ta umbră peste ape!...

SOMN
Prea lungă e! Prea mult îmi fură
Din pacea care mi‐a fost dată,
Din aer, sânge și căldură,
Aceasta moarte reţetată!

Când mă închid ca sub zăbrele
După aceste gene grele,
Atâtea vorbe‐mi mor pe buză,
Atâta timp mi se refuză!
(1959)

ÎNTR‑UN AMFITEATRU
Lumina părului, ca un apus,
Umple balconul, năzuind în sus.

...A apărut mirată și tăcută,
De la parter toţi ochii o sărută.

Ea stă plecată lin peste caiet
Cu părul blond curgând pe parapet.

Balconul tot e‐un joc nebun de linii
În tremurarea galbenă‐a luminii.
(1958)

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR