Sângele nostru

Din sângele nostru
s‐au hrănit câteva popoare.

Din sângele nostru
s‐au născut
poeţi și cărturari ruși.
Mai ruși decât rușii.

Din sângele nostru
s‐au născut
voievozi și regi maghiari,
hatmani de cazaci,
fruntași albanezi,
fruntași sârbi,
fruntași chirgizi.

Din sângele nostru
s‐au născut
cărmuitori,
eroi și vlădici greci.
Mai greci decât grecii.

Dar să nu vă temeţi!
Nu! Nu vă cerem să ni‐l daţi înapoi
– sângele pe care vi l‐am dăruit
la nord și la sud de Dunăre!

Vă rugăm numai să nu ni‐l cereţi
și pe cel
pe cale îl mai avem.
Lăsaţi‐ne și nouă
măcar câteva picături
ca să ne putem înfăţișa cu ele
ca noi înșine
la judecata de apoi.

Proverb
Poate că‐s adormit în somn
letargic de veacuri
Undeva, departes‐au și topit stelele;
Joacă acum, joacă în gându‐miielele,
Ca uneori, când e noapte cu lună,
pe lacuri.

Când însă trist și rănit ca o carte
cu filele rupte
Fără să vreau m‐au zăpezit
amintirile.
Popi aud, pe nas cum citesc
psaltirile
Oameni prin minte‐mi trec
cu feţele supte

Iată, merg nesimţit și fără de seamă,
Printre panici care și‐au rispit
Florile, să mai aștept, să vii, să‐mi
redai comorile?
Magice voci de cocor din
adolescenţă mă cheamă.