Poezii umoristice de Sterian Vicol, prietenul scriitorilor adevãrați

CAL FĂRĂ ȘA
Când cãlãrești un cal fãrã șa,
ești mercenar, așa vã zic,
dar când e vorba de ba cal ba șa
și cãlãreţul nu‐i bun de nimic,

El nu‐i atunci pe câmpul de luptã,
fiindcã e nevrednic (și) venetic,
plus caracterul – o baltã suptã,
bolborosind ca apa în ibric !

O, dar calul nu‐i cal ci‐i doar mãgar
cum și cãlãreţul e negru un pic
El se vede în oglindã, biet lãutar,
cu ţambal și strune de nimic !

Când cãlãreţii au “ceva”, uite‐așa,
ești ce nu ești, așa cum vã zic,
cu tot ţambalul ești tot nimic !
fiindcã ești ba cal ba șa și pitic!

ALT BRUN LA … PENSIE
Aud c‐ar fi ieșit (Doamne!) la pensie,
un brun de‐aici cu geanã de fistic,
putea demult sã fie în suspensie,
cã toţi știm cã‐i tip de nimic –

Poate “trage” el vreun partid utece,
pe plaiuri natale cu glasul peltic,
dar colegii nu‐l întreabã încã, de ce ?...
că are diplome și doctorate‐n nimic ?

O, dar poate fi primar, mãcar primar
în satul lui de vânãtori, vã zic,
sau șef de cuasc cu șaretã și… mãgar
el peste tot fiind tot un … nimic !


9 AFORISME de Ștefan Mârzac (Iași)

• ANTICARIAT. La anticariat, întâlnești diverse cãrţi, începând de la noutãţile cele mai vechi, pânã la vechiturile cele mai noi.
• CAPCANA. Capcana cea mai bine construitã, în care cãdem, este adeseori, chiar opera noastrã.
• CARTE. Când preţul cãrţilor este mare, aceasta decide cumpãrãtorul, și mai puţin gradul lui de culturã.
• CARIERA. Pradoxal, carieristul își ţine cel mai de preţ obiect, scaunul, la fund.
• CIOCAN. Când ciocanul stã lângã pix, îi vine sã scrie.
• DEMOCRAŢIE. Uneori, democraţia conduce mahalaua în parlament.
• ŢĂRAN. Dacã ești și ţãran și domn, vei ajunge ori ţãran domn, ori domn ţãran.
• ISTORIE. Mulţi suntem la închisoare (spiritualã!) și fiindcã ne‐am obișnuit cu ea, nu ne mai punem problema sã evadãm.
• ÎNGERI. Paradoxul îngerilor pãzitori : sunt mereu alãturi de noi, dar nu‐i vedem niciodatã. Însã mulţi diavoli, prin fapte, sunt îngeri prin vorbe, ca sã‐ţi intre în suflet.