„OAMENI DE OMENIE ŞI DE CINSTE ŞI CU NUME BUN ..."1
- Două milenii de istorie naţională - în 1400 de pagini -2

În patrimoniul nostru de cultură, „Istoria şi lucrurile şi întâmplările românilor', lucrarea fundamentală a lui Samuil Micu2. (1745-1806), unul dintre magiştrii Şcolii Ardelene, traducătorul „Bibliei" în 1795, după „Septuaginta" grecească - în comparaţie cu „Vulgata" latină defineşte starea de conştiinţă, universul valorilor spirituale ale românilor din toate provinciile, idealurile, certitudinile istorice, particularităţile ontologice, vocapa afirmării şi apărării a d e v ă r u 1 u i, deschiderea lor spre universalitate, exigenţa critică, esenţială în arhitectonica ideilor. În graba actuală de a imita provocările postmodernităţii, s-a ajuns ca în şcoală, istoria să devină un element decorativ, considerat ca atare chiar de unii profesionişti ai relativizării, ai mistificării „hazlii" a etosului românesc. (intr-un ciudat „manual", un important capitol, al etnogenezei, se intitula: „Cum îşi imaginează românii istoria lor?").
Doi remarcabili intelectuali, profesori universitari- Dr. Ioan Chindriş (1938-2015), fost director al Bibliotecii Academiei Române (Cluj Napoca) şi Dr. Niculina Iacob (Universitatea „Stefan cel Mare';Suceava) au publicat cele patru tomuri, impresionante prin rigoare şi coerenţă, ale manuscrisului „Istoriei lui Samuil Micu Intr-o ediţie critică exemplară prin acurateţea ştiinţifică şi meticulozitatea analizei. Angajamentul lor este triplu : ştiinţific, patriotic,etic. În România de astăzi palpită ţara lui Samuil Micu. Pe foi care adună nuanţele faptului de ziuă, cu filigrane, Intr-o grafie chirilică târzie, cu nobila cerneală neagră a smereniei , monahul cărturar din Transilvania a afirmat temeinicia respectării existenţei romanilor care „s-au început şi s-au înâlţat de la „descălecătura şi aşezarea romanilor în Dachiia". Este bine ştiut că profesorul blăjean, care se considera înrudit cu prestigioase familii din Moldova şi Tara Românească [şi vă reamintim că în urmă cu 240 ani, în 1779, Micu a scris prima carte (de rugăciuni) în ortografie latină] şi-a redactat primele lucrări istorice în limbile română şi latină. El a demonstrat falsitatea tezelor lui I.C. Eder, ideologul unei nesfârşite „serii" de domni stăpânitori mereu nemulţumiţi de cerinţele legitime ale celei mai vechi etnii din Ardeal. Intelectualii Şcolii Ardelene, erudip şi probi, afirmau adevărul despre etnogeneza şi ro-manitatea românilor, respectând dialogul culturilor. Nu au lipsit însă spiritele lucide din „ tabăra" nemeşilor De pildă, ungurul Lizyai Kovacs Pal în „Magyarok cronicaja" recunostea că: „Împăratul Traian (...) învingându-l cu mare greutate pe Decebal, regele dacilor, a umplut plin toate trei Daciile(s.n.) cu romani, care au locuit împreună cu dacii, iar apoi din limbile dacilor şi romanilor au făcut una singură, limba română."3. Un Martin Szentivany era nevoit (poate de conştiinţa sa de sacerdot) să menţioneze : „Cu trecerea timpului, acei valahi (s.n.) s-au răspândit nu doar în unele părţi ale Transilvaniei, ci şi în părţile Ungariei (s.n.).
Gramaticianul, traducătorul, filologul, teologul, istoricul,filozoful Samuil Micu, cel mai important cronicar din Transilvania alături de Gheorghe Şincai, cunoscător al operelor lui Dimitrie Cantemir, („Hronicul vechimii ..:' este fără îndoială, un reper în redactarea „Istoriei...") a urmărit, într-un limbaj al sensibilităpi clasice, devenirea dramatică a poporului român - de la „scurta cunoştiinţă" daco-romană, de la „Istoria domnilor Ţării Româneşti” şi „ Istoria domnilor Ţării Moldovei" - până la „ Istoria besericească a Episcopiei româneşti".
Într-o aglomerată bibliotecă clujeană, în urmă cu ani, am aflat că bunicul lui Samuil , Inochentie, de venise prin meritul său episcopul românilor din Transilvania . Acel călugăr smerit i-a ajutat pe cei mai silitori şcolari români din Blaj să studieze la Viena. Acolo însă, împărăteasa Maria Tereza , care se manifesta duşmănos faţă de români, a impus înlăturarea conducătorului spiritual al acestora. La Roma, papa Benedict al XIV-lea a primit plângerile lui Inochentie, dar a dat crezare Mariei Tereza . Aşa încât, episcopul românilor din Ardeal a fost excomunicat şi „reţina' până la moarte. Abia la sfârşitul secolului XX, trupul său a fost adus în ţail! Astfel erau „respectate" drepturile românilor.
La Universitate, la curs, încercam să memorăm pe lângă listele bibliografiei, culoarea, forma, aspectul oricărei lucrări recomandate. Propunătorul cursului se bucura între studenţi de o anume faimă feudală. Ferindu-mă să-i seamăn, le-am cerut studenţilor mei să citească conducându-se după principiile Şcolii Ardelene : „ Bucură-te că poţi învăţa şi că îi vei învăţa şi pe alţii".
Distinşii studenţi în litere de astăzi au primit,
prin truda (proprie altor orizonturi de cultură) a cercetătorilor Dr. Ioan Chindriş şi Dr. Niculina Iacob, adevăraţi „elevi" ai Şcolii Ardelene, nu numai un dar de prestigiu înalt academic , ci, credem cu bunacuviinţă a şcolarului perpetuu, un reazem în susţinerea sentimentului naţional, a fiinţei spirituale în neobosită căutare de certitudini. Căci spunea Samuil Micu:,, Legea firei porunceşte să fim oameni de omenie şi de cinste şi de nume bun ..:'
De atunci au trecut 220 de ani. Parcă a fost ieri...


NOTE:
1. Samuil Micu, Scrieri filozofice . Etica ..., VII apud. Dicţionar al bunei cuviinţe, Ed. Albatros, 1972, pag. 234
2. Samuil Micu, Istoria şi lucrurile şi întâmplă- rile românilor, Biblioteca Academiei Române, Cluj Napoca, ediţie critică de Ioan Cindriş şi Niculina Iacob, I,II.Ed. Star, Cluj -Napoca, 2018, 1388 pagini
3.Samuil Micu, Istoria ..., vol I, pag. 14.