ÎNGER DE CODRU
‑ Se dedicã lui Nicolae Breban –

Mi‐e fricã sã scriu poemul despre lapte,
vãzut ori nevãzut vreodatã de mine,
cã prea l‐am supt într‐un miez de noapte
direct de la ţâţa aprigei jivine !

(Ea mi‐a adus cerneluri într‐o ghindã
de‐aceea litera nu ţipã‐n textul crud,
nu fiindcã trupu‐i spânzura de‐o grindã
care sunã și astãzi, sunã s‐o aud).

Argintul din cuţit e‐o flamã în poezie,
când floarea icoanei e‐o floare de cucutã
rãsfrântã în pocalul ce încã întârzie
cu vinul aruncat în pâinea ne‐nceputã.

Și încã mã tângui dupã laptele acel, lapte
vãzut ori nevãzut vreodatã de mine;
umbra lui mã bântuie la miez de noapte
Cã‐n casa din pãdure nimeni nu mai vine !

Pun punct acestui vers despre jivina care
m‐ademenea în ograda fãrã fisurã;
înger de codru, legãnând o singurã cãrare
cu venele tãiate, cu lapte mort pe gurã !

CEL CARE
Cel care locuiește scorbura unui agud,
scrie pe nisipul umed, aproape lichid,
C‐a fost sau n‐a fost în Ubud,
orașul cu femei ce dansul ţi‐l deschid –

Și fiindcã n‐am ajuns acolo în Ubud,
scriu versuri pe frunze fãrã rost,
de vânt furate, storcând verdele crud
prin râpa zbancului în care am fost –

Deodatã, înfig mâinile fãrã sã le‐aud
în nisipul umed, aproape lichid, și scriu
c‐am fost sau n‐am fost în cetatea Ubud
cu scorbura mirosind a sicriu !


SCORBURA
Ea e migratoare cum nu‐i o groapã
În care bunica, la o razã de stea,
punea în nisipul ei pe rând cu o sapã,
sãmânţa ierbii pentru iarna grea –

Scorbura‐i migratoare ca o fereastrã
a casei unde mirii, cei fãrã zestre,
au dansat pentru toţi bunicii și strãbunicii
rãmași cu amprente la ferestre –

Scorbura migreazã cu ouãle‐n agud
când umbrele se‐adunã în amurg
precum trenul cu cantonul din Adjud
când valuri de nisip tot mai curg –

Scorbura și groapa, vãzute prin fereastrã,
gândite de‐un poet nicicând soldat,
migreazã toate din ograda noastrã
spre cetatea ceea ce e cu‐adevãrat –

Spuneam, prieteni, și‐n scris, cã la Ubud
n‐am fost și nu voi fi vreodatã,
nu cred cã ea, cetatea, e‐o scorburã‐n agud
cu nunta și sãmânţa înviind încã odatã !