Titlul cărtii de poezie a lui A.G. Secară, volum apărut la Editura „Detectiv literar" din Bucureşti, se leagă doar fizic de construcţia veche din Galaţi, rămasă de la un han turcesc al altor veacuri. La mijlocul anilor '50, când treceam zilnic prin acel loc, de pe strada Egalităţii, în drum spre liceul
„Cuza", nu bănuiam că peste decenii voi avea în mână o carte despre această poartă. Mai ales că atunci exista şi un zid ce flanca poarta, aşa că nimic nu anunţa singurătatea ciudată de azi a acesteia, înconjurată de blocuri, într-o zonă centrală ce nu se mai leagă nicicum de trecutul ei turcesc. Doar un fir (sau fior) sentimental mai trece acum pe sub arcul acesteia pentru a-l conduce pe cititor într-o lume de emoţii. Lume ce-i aparţine, iată, şi poetului. „Iubirea înseamnă şi cunoaştere, ca şi Poezia" suntem avertizaţi înainte de a intra în lumea versurilor. Şi apropo de cunoaştere, aflăm despre un gând bun trimis de poet „strămoşilor mei necunoscuţi, în special străbunicii Ruxandra Halibei ". De unde şi filiera de suflet cu Poarta însăşi. „Poarta, această poartă, din altă lume,/ dar şi de aici, din acest timp/ cât încape într-un ceas de mână/ pierdut/ parcă în altă lume, în alt om: // o poartă gălăleană,/ româno-turcească prin destin/ de cărămizi, de stele// prin ea/ ne putem imagina/ cum vin suflete/ din trecut, din viitor, dar mai ales din prezent// o putem desena cu grafitti, putem fi una cu ea,/ o putem dărâma, iubi, preschimba-n cuvinte,/ ne putem aminti cum ne plimbam tinerelea pe lângă ea,/ cum ne silabiseam iubirile, cum le sacrcam pentru alte iubiri/fâră milă." (Toc-toc)
Emoţiile sunt ele însele construcţii sufleteşti sprijinite pe arcuri de boltă, peste timp, un pilon aici, celălalt pilon acolo, în alt secol, într-o lume doar, abia ghicită. Iar arhitectul-poet îşi asumă nu doar trăinicia actualei porti din gânduri-idei pe care o ridică, ci şi putinţa receptării de către noi, contemporanii săi. Ce înseamnă, ce aşteptări putem avea de la „Întoarcerea la poartă ": „Pe aici nu se intră nicăieri/ e doar o inimă, nu se iese,/ cuvintele pastişând omul,/ mai găsesc o parafrază:/ în loc de nostalgii/ crochiul moscheii care nu a fost/ în loc de bun rămas/ epura lui
adio// peste toate adie/ surâsul deşertăciunii// în loc de lună-acum/ un ciorchine fără boabe." Edificiul cărţii câştigă substanţă şi emoţie prin trei trunchiuri poetice: „Sabia de smochin" — gazelurile imaginare ale lui Sarî Saltuk Baba, în traducerea la fel de imaginară a lui Adi G. Secară Halibey" (traduse şi în englezeşte de Petru Iamandi); „ Urcând la Koyun Baba" şi „Întâlniri cu Yunus Emre ". Prin prezenţa celor 17 gazeluri poetul oferă eleganţă, imaginaţie, virtuozitate şi o rigoare a sentimentelor, totul iară a se abate prea mult de la cerinţa impusă de această specie lirică având formă fixă. Iată, spre exemplificare, doar trei distihuri din gazelul 16: „Închipuire, zeilă veche sau mai nouă,/ Duh strain, de mascara, azi, târziu, nu mai plouă!// Te du acum, te risipeşte, suflet umbreşte,/ De para focului să nu piartă, foc de rouă,//Foc de dor, foc de soare, de amar şaitan, de ochi/De cadână, zurlie nebună, te du-n două," Aici şi în mai toate celelalte componente ale ciclului se remarcă lexicul ales cu grijă, personajele şi „intrigile", menite a sugera atmosfera orientală. „Întâlnirile cu Yunus Emre" oferă o altă surpriză plăcută: implantul unor versuri ale celui evocat în „trupul" poemelor autorului de faţă. Şi nu este vorba de o simplă alăturare, ci de naşterea unui veritabil dialog poetic cu beneficiu vizibil pentru construcţia lirică de ansamblu.
Această carte a lui Adi Secară (şi Halibey în cazul de faţă) are caracter de unicat pentru creaţia scriitorului. Fireşte, orice alt volum se constituie într-o noutate, dar acum avem de-a face cu un gest poetic uşor neaşteptat, plăcut şi emoţionant. Pornind de la o urmă lăsată de cultura unui mare imperiu, poarta turcească de la Galaţi, poetul a creat o structură de emoţii ce pot induce simţiri plăcute, armonii de imagini ce depăşesc cu mult locul fizic, ales ca punct de plecare al „expediţiei" lirice, tinzând să-i bucure, să-i încânte, cred, pe cititori.