Când Labiş s-a născut (2 dec. 1935)
Marea Unire împlinea 17 ani...

Unul dintre marii noştri poeţi postbelici avea să moară suspect. Lichidarea de către Securitatea română a poetului Nicolae Labiş, în luna decembrie 1956, când abia împlinise 21 de ani, este o crimă executată după cel mai tipic model stalinist, scrie Stela Covaci la 30 noiembrie 2009, în cartea dedicată lui „Notile de coşmar ale poetului ucis" (Editura Tracus Arte, Bucureşti), fiind una dintre puţini martori. Un alt martor — Portic Imre, fost coleg cu poetul la celebra şcoală de literatură „Mihai Eminescu", în memoriile sale, limpezeşte aspectele directe ale aşa-zisului accident din maşina fatidică a crimei.
Poetul însuşi a avut premoniţia acelei nopţi unice, scriind cu câţiva ani înainte poezia „Sara de aramă", aflată într-un caiet cu altele, din care doar una a fost datată: 2 ianuarie 1952.
Un fragment din poezia „Sara de aramă" (integral având 81 de versuri pe care o reproducem după aceste rânduri) a fost scris de Nicolae Labiş în caietul scriitorului Sandu Telejean (alias Alex P. Marcovescu, 1893 - 1903), actor, director, secretar literar al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri" din Iaşi, care l-a dart publicităţii la revista „Iaşul literar" (nr. 3, martie 1953), reluat în volumul de poezii din 1984.
Peste ani, textul acesta (v. 27-33, 40-41, 70¬75, 80-81) o inspiră pe o studentă talentată a Conservatorului „George Enescu" din Iaşi, Daniela Mitu, compunând un lied „Sara de aramă", care a fost interpretat în primă audiţie de soprana Ada Bolocan-Strugariu, de asemenea studentă, cu acompaniamentul la pian a compozitoarei, în ziva de 2 iulie 1980, în Concertul-Dezbatere organizat la Piatra Neamţ. La a IX-a Ediţie a Galelor „Carmen ... aeculare". (Despre Daniela Mitu nu avem nici o informaţie biografică, în vreme ce Ada Bolocan, căsătorită Burlui, va deveni solista la Opera ieşeană şi profesoară).
Sara de aramă = apusul soarelui de toamnă de culoarea violetului (albastru +roşu, culoarea hainelor lui Apopllo şi ale lui Iisus pe cruce, respectiv purpuriul/movul hainelor împărăteşti, a fost evocată de Serghei.