Porto-Franco

Spalator de cadavre?

Gabriela Ciubotaru

Rubrica: Lecturi fara note  /  Nr. 143/2008

LECTURI FARA NOTE

2. Spalator de cadavre?

Rasturnarea valorilor, catabaza afectiva si intelectiva, „cumplita boala a epocii” („Învatam mult, / dar tot a incultura mirosim" – Stramosii), l-au determinat pe Vasile Ghica sa-si încerce mâna cu „primul pas al pariului cu poezia”.
Contemplând si fiind, inerent, ancorat în realitatea imediata, eul devine revoltat, neputincios, neimplicat si chiar îngretosat de modul în care societatea a evoluat: „Ce-mi pasa” / M-am asezat la umbra / Ma strângea un pantof'. Abordând ca teme moartea culturii, scriitorul si destinul sau, timpul si nimicnicia umana în raport cu acesta (,,Mai facem noi vreodata / Din captura asta de viata / un mister?" – Ospicii), aglomerarile urbane, relatiile interumane pervertite si existenta umana cu „sens unic”, poetul devine critic-acuzator, generând un volum-pamflet, o critica acida, în care evidentiaza lupta sisifica pentru valori aparente, perisabile, o lupta inegala si lipsita de fair-play, caci „Nu mai poti avea încredere în nimeni”, aspect identificat în titlul generic al volumului: „Spalator de cadavre”. Titlul determina la receptarea liminala o senzatie de grotesc, de plasare într-o dimensiune pe care o eludam voit prin respingerea ideii de moarte. „Cadavrul” nu este decât o metafora-simbol a existentei actuale, a vietii fara lumina, fara suflet, fara speranta, fara valori reale, care ne transforma, mai devreme sau mai târziu în niste „spalatori de cadavre”, pe de o parte, iar sensul pe care poetul i-l atribuie explicit sintagmei, în cadrul primei poezii cu titlu omonim, este de artist care a pierdut „momentul crucial” al artei si a început, încet-încet sa devina tot un „spalator de cadavre”.
Noosul este puternic impregnat de o revolta exprimata printr-un limbaj poetic creionat de o acumulare de lexeme neologice: "eclatant", „utopii”, „esecuri”, mapamond", „a debuta”, inchizitie", „televizor”, „internet”, dublate de cuvinte simple, familiare, dar puternic marcate afectiv: „viata”, „mister”, „firul de iarba”, „a zari”, „suflet”, „nuferii”, amintiri din copilarie", „icoane”, care explodeaza în „greturi”, „turloaie”, „rechinism”, „gâfâieli”,„imbecilule”, culminând chiar cu imprecatii: „Ia mai da-o-n masa! ", „Du-te la talpa iadului pe vecie”.
Autorul dedica o serie de poezii artistilor pervertiti deja în „spalatori de cadavre”, pe care îi asociaza cu „doctorul Ciomu” sau cu cei „risipiti prin cârciumi”, dând cu „barda în soare” si bând „vin din teasta lui Cronos”. Singurele elemente salvatoare de suflet în viata asta anosta sunt: „Amintirile din copilarie”, „nuferii” care sunt însa refuzati fiintei, „sufletul” ca bun absolut sau „casa pitica / dar sclipitor de curata” în care „s-a nascut Poetul”.
Lectura cartii lasa în urma un sentiment de descumpanire, de jale ontologica, de neputinta, dar si de revelatie a angrenarii într-o existenta haotica în care oamenii nu mai au modele spirituale, care se închina exclusiv la regele „ban”, în care cultura si literatura reala se afla la limita existentei. Admiram curajul cuvântului asumat si credem ca, totusi, în spatele ironiei acerbe se ascunde un suflet sensibil, dar descumpanit, care n-a încetat însa a spera într-o revitalizare a culturii si a existentei umane generice.

Prof. drd. Gabriela Ciubotaru

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR