SONET
10
Zboară clipa ,zboară,chiar de-o țin în sân,
Eu cu Timpul Veșnic ,nu mă iau la trântă,
Fiindcă Poezia de copil îmi cântă,
Nici nu știu pe unde, m-am trezit bătrân !

Am avut noroc,armonie sfântă,
Peste ea de voie,m-a primit stăpân,
Însă doar destinul – el - mi-a fost păgân,
Și uitarea lui ,nu mă mai frământă.

Când m-apuc de scris ,mă gândesc mereu
Cui să las poemul,mai ales la cine,
Va citi mesajul, ce-l voi scrie eu ?

Gânduri,nopți târzii,zorile m-apuce,
Acuma Sonetul s-a ascuns de mine,
Doamne,de ce-mi dai, iară câte-o cruce !

04 08 2018

SONET
11
Mă-ntreb, de multe ori ,de ce scriu oare?
Când lumea azi, perversă, nu citește.
Nici muzica cea bună nu-i priește,
Manele hârcâite rag sub soare.

Parc-un blestem, turbat ne urmărește
Și ne lovește-acolo unde doare,
Din gheara lui n-avem nicio scăpare,
Atât cât Timpul vrea… prostia crește !

Vremea cea grețoasă-i, strânsă vălătuc,
Peste noi prăvale umbra de prostie,
Doamne,Presfințite,unde să mă duc?

Toate ar fi bine,dac-aș fi uituc,
Să mai scriu o carte, doar de veselie,
Însă nu se știe dacă mai apuc!

26 aug 2018