Zbor

Femeie despletită
Cu brațele întinse
Ce-și caută norocul…

Soțioarei Olguța

Mirozna trandafirului regesc
Îmi intră-n suflet ca într-o poiană,
Sub vraja ei fiori mă cotropesc
Când se așează lin ca pe o rană.

Îți văd făptura doar în trandafiri
Tot îngrijind tulpine și petale…
Ești oată-n paza marilor iubiri,
Purtând pecetea florii ideale.

Măritul timp se scurge printre noi,
Dezbracă trandafirii de petale –
Și-atât de singuri nesimțim în doi
De nu-ți mai simt atingerile tale.

Mă tot cuprind părerile de rău,
Că n-am fost mai atent cu trandafirii,
Regretele m-or urmări mereu
Crucificat pe semnele iubirii…

* * *
E periculos
Să umbli cu inima
aburindă
Sub cerul liber.