MOTO: „Creatorii au coborât în plan secund, escrocii culturali ciugulesc cireaşa de pe tort"
(Fănuş Neagu, Jurnal)

Este a nu ştiu câta oară când scriem negru pe alb următoarele: De ce, De ce Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii din Galaţi se numeşte „Răsvan Angheluţa"? Până acum nu ne-a răspuns cam nimeni, doar ici şi colo câte un intelectual a spus-o. Dacă nu politicienii afiaţi la putere n-au răspuns, nici jurnaliştii cei adevăraţi, dar nici muzeografii Complexului respectiv? De ce, de de oare? Nici Dvs. d-le Costel Fotea, preşedintele Consiliului judeţului, nici Dvs. Ionuţ Pucheanu, primarul municipiului chiar n-aţi înţeles întrebarea? Aşteptăm... Dar Cinematograful de la Casa de cultură a Sindicatelor, de ce se numeşte „Prof Ioan Manole"? Cine ne răspunde la această întrebare chiar încuietoare... De ce, de pildă, Cinematograful respectiv nu s-ar numi „Gina Patrichi" sau „Eugen Popescu-Cosmin" sau „Mitică Iancu" sau „Adrian Lupu" sau... nume de adevăraţi actori de teatru şi fiii cunoscuţi, recunoscuţi în Iară şi nu numai. De ce? Aşteptăm.
Există la Galaţi un poet (de raftul 4), care vrea să fie şi eseist, mai mult chiar filozof, el purtând numele/ pseudonimul al cătunului său unde s-a născut: Zimbru. Când acest Z se aruncă şi scrie că două bijuterii ale Poeziei Universale se altă chiar lângă Dunăre, că aici există o ... luminită (poetesă, desigur de acelaşi raft cu lăudătorul) care nici mai mult nici mai puţin scrie celebre versuri precum: ,,...poartă tu poemele în locul meu/ i-am spus lui Dumnezeu /dar el era preocupat, ca întotdeauna,/ de veşnicul recensământ al populaţie //atunci le-am adunat pe toate într-o desagă"... Autoarea lăudată scria undeva că „Dumnezeu îşi sprij ină tâmpla de pământ" ca în altă parte ,,...şi plec de mână cu poemul meu/ să-mi sprijin tâmpla de Dumnezeu (zău?) Cum vine/devine cu... „sprijinitul"? Aşadar, înainte de a pune punct acestor voluptoase ziceri şi laude deşănţate, trebuie spus că Ioanid Romanescu chiar a zis/scris: „Poezia să facă şmotru cu mine • ori capul de piatră (păi!), ori piatra de cap! Oricum, se cuvine să pierd cu asemenea regină". Regina fiind Poezia de care poetesa noastră are grijă. Adică de Poezia amândurora, doar se ştie... poezie scrisă la două mâini
Între parlamentarii gălăţeni care ne fac de ocară prin ceea ce debitează atât la Cameră cât şi la unele emisiuni TV (mai ales cea de la Galaţi, a psd-iştilor, unde vorbesc numai ei, absolut), se altă medicul anesteziat, N. Bacalbaşa. Brunul nostru de Dunăre mai crede (el şi câţiva „supuşi") că e şi... scriitor. Dacă, să zicem e, intrat într-o filială prin uşa laterală, este, toată breasla ştie, este, repet, un scrib mediocru, fără „operă". D-le Bacalbaşa nu mai ţineţi în frâu revista, „Dunărea de Jos", lăsaţi-o liberă pentru scriitorii dunăreni adevăraţi şi nu numai. Lăsaţi Redacţia să-şi facă treaba.