FANTANA EROILOR TINERI ROMANI
(Nu este moarte, dar există uitare) Prof. univ. dr. Virgil Nistru Ţigănuş

Într-o întristată împrejurare (venisem cu o floare şi o lumină la mormântul unui foarte drag şi vrednic discipol, Alexandru), am intrat în curtea bisericii din comuna Piscu. De-a dreapta sunt rânduite şiruri de cruci de piatră. Părintele Stoica s-a îngrij it ca fiecare „semn pe câmp" să primească cinstea cuvenită. Crucile sunt adunate ca înaintea unui apel. Dar ele nu stau la capăt de morminte. Cei evocaţi pe braţele lor sfinte, fii vrednici ai satului, au căzut servind Patria pe &onturile celui de Al Doilea Război Mondial. Mormintele lor, risipite pe pământul de jertfâ, s-au ridicat demult în ceruri. Pe o cruce se află chipul unui tânăr ce poartă prenumele meu. Vara aceasta încinsă, cu ploi ce înalţă buruienile, rămâne însă mai mult însetată (precum noi toţi) de o apă curată, venită din răbdătoare adâncuri.
S-au modemizat, după standarde, căile de distribuire a apei şi în aşezările de pe valea Siretului. S-au rărit fântânile, mai ales acelea deschise spre drum. Pared s-a uscat omenia. De ani buni a fost devastată fantâna de pe marginea şoselei spre Independenţa. Nu este moarte, îşi amintea cineva, dar există uitare. Dar gospodarii acestor aşezări nu au fost teleportaţi de pe asteroizi; ei au copilărit, au învăţat, „s-au căpătuit" (vorba lui Arghezi) în aceste locuri. Ştim, vechile obiceiuri creştine se preschimbă în „modeme tradiţii" Probabil se va ajunge şi la un festival folcloric al fantânilor (desenate în spatele scenei). De aici însă au plecat spre veşnicia lor sute de tineri. Nu numai părinţii din biserici au ascultarea să-i pomenească neîncetat, ştiuţi şi neştiuţi.
Grabnici la muncă vorbită, feluriţii aleşi au răspândit „vestea" că apa din puţurile vecinilor ar conţine nitriţi, iar „popasul" năpădit de mizeriile trecătorilor „europeni" poate rămâne un fel de bazar al gunoaielor locale. Îi rugăm iarăşi pe slujitorii celor vii să-i îndemne pe primarii din jur să cureţe mizeriile şi să sondeze la peste 20 m (adâncime). Acolo se află apa cea mai curată. Nu e greu, vă asigurăm de împreună cu tristeţea înaintaşilor lipsiţi de un mormânt sau îngrămădiţi în cutii de carton chinezesc. E adevărat: până la viitoarele alegeri, scaunele mai-marilor au stabilitatea „lucrului bine — nefăcut"... Cum rămâne însă cu bunul simţ?
Cu îndrăzneala şi cu buna cuviinţă pe care ne-o dau crucile tuturor celor fără de mormânt şi cu neliniştea timpului pe care încercăm să-1 înţelegem, be adresăm încă o dată tuturor edililor din acest răsărit de ţară, rugămintea de a transforma ruina cu necurăţenii judeţene în FÂNTÎNA EROILOR TINERI ROMÂNI, oferindun exemplu de onoare creştină; să o amenajeze şi să o apere ca un popas pe „măsura" celor din vestul asaltat de emigranţii de astăzi. Eroii nu be vor da premii şi nici vreo nouă decoraţie. Cei care nu mai sunt vor putea fi pomeniţi odată cu apa purtătoare de Viaţă. Jertfa lor dezinteresată pentru Patrie va avea limpezimea apelor româneşti din adâncuri de suflet românesc.

„Cititorul de control: AVE"
VOLUPTATEA FOILETONISTULUI CA „VIOLON D'INGRES"

Nonteoretic călinescian, dl. Marian Nencescu nu a nutrit visul de a fi criticul literar al generaţiei sale şi nici nu şi-a propus (credem noi) de a recunoaşte şi promova principale talente în revista „Biblioteca Bucureştilor", la care a lucrat cu sârguinţă, ori la alte publicaţii (în calitate de colaborator: „Bucureştiul literar şi artistic", „Curtea de Argeş" ş.a.), dar ceea ce a scris (şi scrie) a căpătat de-a lungul anilor reprezentare matură, chiar amplificată în privinţa afirmării realelor valori spirituale. De altfel, iară a-şi minimaliza rostul acestor critici, dl. M. N. declară dezinvolt: „Nefiind critic de profesie, ci doar un cititor de control, onest şi tenace, am parcurs cu egal interes textele primite, încercând să disting, pe cât mi-a fost cu putinţă, sâmburele viu de creativitate, adevărul oricărei cărţi".
În antologia Cititorul de control (Editura Detectiv Litera, Buc., 2014, 419 pag.) din care am extras pasajul de mai sus, cuprinzând peste o sută de texte publicistice dispuse în două secţiuni (I. Mantia celebrităţii; II. Lecturi in/fidele), dl. M.N. nu-şi dezminte crezul: „Singura preocupare a oricărui cititor onest, dornic să comunice şi altora constatările sale, rămâne, aşadar, aceea de a păstra în sfera esteticului (sau, mă rog, a comenzii culturale) şi de a evita pe cât este omeneşte posibil, devierile de la un (iluzoriu) criteriu axiologic.
Totuşi, pentru a fi exacţi, frazele extrase din contextul Argument-ului volumului citat, sunt subterfugii determinate de o sănătoasă conştiinţă a adecvării, manifestarea unei vitalităţi organice care îmbogăţeşte recepţia exegetică din partea unui doctor în filosofie prin pluralism şi sincretism. în acest caz, „cronicarul/lectorul" M. N. este autor şi cititor/scriitor total prin transparenţa funciară tranzitivă a dublei reflexii de explicare şi analiză a textului pentru a ajunge la semnificaţia acestuia, dacă o are.
Cititorul de control rămâne o carte caracteristică pentru lista de autori trataţi — artişti plastici, filosofi, istorici, scriitori, precum şi probleme de exegeză spirituală şi naţională.
Ceea ce e important de precizat este acea echidistanţă specifică spiritului de fineţe cu care dl. M. N. formulează aprecieri valorice cu inerente contraziceri de clasificare fără excepţie şi part pris- uri.
La multi ani, domnule „cititor de control" şi la mai multe Exegeze!