Retorica fiilor risipitori
(sau cine maisuntem)

nu ziua aceea era potrivită s-o azvârlim pe
fereastră
vandalizând aerul cu iminența unei recuperări
imposibile
dacă ne-ar fi avertizat cineva că fiecare despărțire
va transgresa perdele/ ziduri
inutilă ca un glob de crăciun/ pentru care nu mai
există niciun brad
adevărată cabipolaritatea unui înger/ când nu-și ia
medicamentele la timp
dacă ne-ar fi spus cineva că vom scăpa din
accidente de avion
de mașină
din accidente vasculare
și nu scăpăm
din trecutul reverberat în maneta ce schimbă
vitezele vieții
altfel ar fi fost viața noastră acum
fără transfuzii de ozon
ne tratăm cu electroșocurile întârzierilor de-acasă
aproape rușinați că ne-am iubit cândva
nu putem inventa refugii între două tramvaie spre
cer
cu bagajele noastre etichetate cu pantofii noștri ce
mușcă din călcâie
noi
cine mai suntem

unde ne-au dispărut mamele
bonele
femeile de serviciu
peste tot fragmente umane/ nici o dată întregul
nici o dată curat
peste tot maternități din sticlă
călcăm pe cioburi pisate mințind că nu ne ard la
tălpi
în timp ce din gură ne scapă cuțitul
liniștea asta e un penitenciar al mincinoșilor/de
unde privim prin crăpăturile gândului
unul spre altul
și nu știm
nu știm să spunem cine mai suntem

***
mă uit la mine încă nehotărâtă /care
să fie ultimele haine/cum
îi este mai comod pământului
să se întrepătrundă prin stofe colorate
negre
sau
albe
care ar trebuis ă fie ultimele cuvinte/de bun-simț
mai lăsați-o-ncolo de jale
lumea crește în frumusețe dacă știe când să
dispară
când să-și croiască ecrane imense
reconectată la energii eoliene
posibil să spun: lăsați-mă singură
am nevoie de mustul acesta al singurătății
să-mi facă buzele roșii
pentru cel din urmă pupat pe gură
după cum la fel de bine pot să vă zic
am visat-o pe mama
îmi făcea semne din pragul casei de la bistreț
casă-vagon :ce ușor ne găseam unii pe alții
acum să vă dați la o parte
mi-a spuscă vine și să nu se-mpiedice tocmai de
voi

Ce șanse au femeile ca mine
cerul este o piele de elefant
lihnit
bărbații vin
aleg locul/unde
ar trebui să cadă săgeata
brusc pielea se crapă/ies alți bărbați
învinși
de femeile frumoase din viața lor
de gene/de sprâncene

și cum se târăsc ele n-o face nimeni

ce șanse au femeile ca mine
mamele noastre au plecat de-acasă
tații
ar mai face copii/deși
inima le bate tot mai rar/cu by-pass

cine-a spus că dragostea are vârstă/principii
cresc din pietre lichenii

fiecare mâzgălim același calendar
eu de pildă am desenat un munte
i-am pus în vârf o femeie obosită
la picioarele ei mor pe rând strigăte de luptă
cenușa li se preschimbă în fluturi de gheață
să nu ziceți că nu v-am spus