• mai exact, ceea ce se poate-în plan cultural-pe Valea Prahovei (dar nu prea este cu putinţă la Malul Dunării)
Voi începe cu o istorioară, pe care am mai zis-o cândva, la o reuniunea scriitoricească, de faţă fiind şi eroul întâmplării. Prin anii '80 ai veacului trecut, aflându-mă pe Valea Prahovei, mi-am amintit de un gălăţean celebru, stabilit în Câmpina, scriitorul şi criticul Constantin Trandafir. Nu voiam să-l deranjez acasă, dar mi-a facut plăcere să mă interesez de Domnia Sa. Si unde altundeva s-o fac dacă nu într-o librărie. Văd şi acum locul: un spaţiu generos, central, primitor, ticsit, fireşte, de cărţi. Doamna pe care am întrebat-o dacă a auzit de dumnealui, mi-a răspuns prompt, documentat, bucuroasă evident că un trecător oarecare solicita relaţii despre „domnul profesor, scriitorul nostru". Cred că mi-a spus atunci nu numai că îl ştie, ci şi care-i este adresa. Repet, nu doream să-l deranjez acasă, dar mi-a fâcut mare plăcere să constat că — şi acolo — lumea literară era îndrăgită, cunoscută la propriu. De atunci au trecut mai bin de trei decenii, multe s-au schimbat, unele în bine, altele în rău. Iar obştea scriitoricească respiră asemenea celor care o alcătuiesc. Si trăieste în armonie sau nu cu mai-marii locului. ,
După acest prea lung preambul să spun că prin grija unui prieten, mi-au parvenit două reviste din Câmpina, „Urmuz" şi „Revista Nouă". Răsfoindu-le şi citindu-le în bună măsură, mi-am dat seama că în această localitate de vreo 30 şi ceva de mii de oameni este îndrăgită literatura şi deopotrivă sunt iubiţi slujitorii ei, scriitorii. Să ne apropiem de cele două publicaţii. „ Urmuz" „ Vitrină de Artă Nouă, fondată de Geo Bogza la 1 ianuarie 1928", este „cu ,si despre poezie", apărând prin grija lui Florin Dochia. Între primele eseuri critice ale publicaţiei se află două care îi interesează (şi) pe gălăţeni. Mioara Bahna semnează o amplă şi profundă cronică la o recentă carte a poetului gălăţean, Valeriu Valegvi, „Arcă-n vremi de mătase". Voi reproduce doar finalul textului: „Poezia lui Valeriu Valegvi înseamnă, asadar, o sumă de reacţii ale poetului la imediat, demonstraţie a receptivităţii lui la toate formele concretului cu care interacţionează,si pe care nu vrea să le treacă în uitare, ba, mai mult, le scoate din anonimatul existenţei lor şi be transformă în pagini de carte, asigurându-le promisul, din titlu, loc în arcă şi, totodată, căutând, prin cuvânt, să prelungească pomenitele, tot acolo, mai întâi, vremi de mătase."
În apropierea acestor consideraţii critice am

găsit, sub semnătura lui Romeo Aurelian Die, un alt eseu consacrat cărţii „Poarta turcească , cel mai recent volum de versuri al poetului şi criticului literar gălăţean, A. G. Secară. Anahza minuţioasă operată de autorul cronicii asupra cărţii se încheie prin „ a saluta călduros apariţia acestui inedit volum de versuri,
când o adâncă revere* în faţa eforturilor depuse de A. G. Secară — Halibey, de a aduce la un loc două culturi poetice atât de diferite, dar susceptibile de a fi unite în duhul unei reciproce deschideri a inimii către celălalt. " Să mai spicuim din sumar. Revista ne prilejuieşte întâlnirea cu criticul literar Diana Trandafir (aici facând o „Revere* meditativă în poezia lui F. M. Ciocea"), alături de texte lirice semnate de Florina Isache, Diana Trandafir, Angi Melania Cristea, Ioana¬Camelia Sârbu, Daniela Sorian, Octavian Mihalcea, Mihaela Oancea şi alţii. Acest număr, 3-4 din 2018, se încheie cu un interviu luat poetului irlandez Paul Muldoon. Revista este editată de Biblioteca Municipală „Dr. C. I. Istrati', director Liliana Ene.
„Revista Nouă" este fondată de Bogdan Petriceicu Hasdeu la 15 decembrie 1887, acum fiind vorba de seria a IV a , editată, din aprilie 2004, de Cercul Literar „Geo Bogza" al Casei Municipale de Cultură Câmpina în colaborare cu Societatea Scriitorilor Prahoveni. Redactor-sef Florin Dochia. Această publicaţie este mai complexă decât „Urmuz". Paginile ei (o sută la număr) găzduiesc numeroase cronici literare şi note de lectură, proză, poezie, studii de istorie literară şi de istorie propriu-zisă, articole despre muzică, arte plastice, epigrame.
De ce am socotit nimerit să mă opresc asupra acestor două publicaţii. Din mai multe pricini. Mai întâi fiindcă ele apar în locul unde trăieşte distinsul nostru prieten, criticul Constantin Trandafir, care, mi s-a spus, le-a sprijinit şi le sprijină. Apoi, fiindcă prin intermediul acestor reviste spaţiul literar naţional este populat cu un număr important de scriitori mai puţin susţinuţi de alte apariţii de profil. Şi nu în ultimul rând am fost tentat să compar efortul cultural din Câmpina cu cel — în acelaşi plan — al Galaţiului. Or, între populaţia din cele două municipii este o diferenţă bunicică, cam de la 1 la 8. Nu mai vorbim de numărul autorilor/ scriitorilor din cele două localităti. Si cu toate acestea, iată, Câmpina, mai exact, diriguitorii ei politici şi culturali ştiu şi pot să ţină sus steagul iubirii faţă de literatură, faţă de scriitori.