Suntem la şase ani distanţă de la apariţia primului volum din „Galaţiul, aşa cum mi-l amintesc", o carte care se scrie numai odată într-o viaţă de om, iar în patrimoniul naţional apare o astfel de carte de regulă odată la câteva sute de ani. Fără nici o îndoială că datorăm însăşi punerea în valoare a acestui talent de excepţie profesorului Paul Păltănea, care l-a îndemnat să scrie şi academinianului Ionel Cândea, care l-a publicat fără rezerve, asumându-şi răspunderea unei excepţionale cărţi despre Galaţi, publicată însă la Brăila.
Cartea s-a impus de la sine prin valoarea ei incontestabilă, apreciată de foarte mulţi oameni marcanţi ai domeniului, a căror părere o aveţi pe contracopeţile volumelor publicate sau chiar în paginile publicaţiilor care au avut şi curajul să-şi asume viitorul istoriei. Cititorul remarcă imediat, chiar de la primele pagini, că are în faţă, fără nici o falsă modestie, un intelectual de mare calibru, despre care regretatul profesor encicloped Horaţiu Mazilu spunea că „a fost elevul meu preferat, cu o minte şi o inimă cum foarte rar se nasc".
Este un scriitor de mare calibru, aşa cum Galaţiul nu a mai avut demult, chiar dacă nişte minţi adormite i-au refuzat intrarea în USR. Săndel Dumitru are un condei strălucit, care nu trebuie validat de nulităţi şi este totodată un pamfletar de temut, iar pamfletul îi pune mereu în valoare doar pe cei capabili să triumfe, ignorând grămada de vreascuri şi gunoaie care vor să împiedice să răsară iarba verde şi viguroasă, combustibilul intelectual al generaţţiilor care vin din urmă.
În cuprinsul cărţilor acestea o să întâlniţi adeseori stilul liric frumos, seducător, necesar schimbării de modalitate de scriere a istoriei, adică acel timp care defineşte un nou timp al speranţei că putem să învingem puturoşenia şi nelucrarea, că adevărul despre naţiunea română se va spune, în fine, aşa cum este, că istoria se va rescrie după izvoarele istorice autentice şi nu după poftele vremelnice ale învingătorilor.
Pentru cei care se ocupă de studiul serios al istoriei este îmbucurătoare prezenţa unor tineri perseverenţi şi talentaţi, care cred în şansa vârstei lor de a ajunge la adevărul profund al acestei naţii. Şi în viaţa de fiecare zi, precum şi în fiecare rând încredinţat hârtiei, Săndel Dumitru nu a renunţat niciodată la zestrea lui intelectuală uimitoare, la puterea sa de muncă uriaşă, câteva din caracteristicile cu care îşi bucură cititorii consumatori de istorie şi frumos, dar în acelaşi timp îi pune la locul lor pe toţi cei care încă plutesc intr-o lume cenuşie, care aparţine credem unui trecut dureros pentru acest popor, rămas până astăzi cu o istorie scrisă doar partial şi convenabilă celor care vor dispariţia acestei tin. Şi nu sunt puţini!
În cărtile lui Săndel Dumitru cititorul său poate constata că el n-a ştiut ce este jumătatea de măsură, a spus ce-a vrut şi a crezut necesar de ştiut şi de alţii, nu a fost niciodată indiferent faţă de adevăr, tot timpul probând, cerând şi argumentând dreptul scriitorului de a fi scriitor, împotriva unor culturnici depăşiţi de timpuri şi pripăşiţi prin edituri, încă din vremurile de care nici nu este bine să mai vorbim. S-a spus că ar avea un conflict premeditat cu istoricii calificaţi, dar oare se putea purta altfel cu nişte oameni care au studiat o istorie depute de document şi de adevăr, cu oameni care nici acum nu înţeleg de ce trebuie actualizată istoria şi schimbată programa de învăţământ, până la forma ei cea mai pretenţioasă?
Cărţile lui fac o mare onoare acestui oraş, chiar dacă o rezistenţă neînteleasă le face să fie editate într-un ritm foarte lent (un volum pe an!), aproape de sabotaj, deşi ele sunt gata de multă vreme! Sunt puţin oraşele care au dedicată lor o operă de vastitatea şi valoarea acestor cărţi, dedicate cu multă dragoste Galaţiului! Într-o zi, dacă nu ne grăbim, valorosul scriitor şi istoric, ajuns la o vârstă, s-ar putea ca să ne părăsească, iar oraşul să română dator istoriei lui şi culturii cu nepublicarea ultimilor patru volume. Motive se pot găsi, dar este oare o atitudine frumoasă şi folositoare cuiva? Dă¬ne, Doamne, tuturor mintea cea de pe urmă!

Sterian Vicol
P. S. De amitit, cu această ocazie, că primele pagini din Cărţile lui Săndel Dumitru au fost publicate în revista Porto Franco, semn de solidaritate scriitoricească. (S.V.)