Poetul şi cineastul Gheorghe Vodă s-a născut în anul 1934 la Văleni-Izmail şi a plecat în albăstreala cerului ca o pasăre măiastră (El, oriunde se afla, la Prut, la Dunăre, Galaţi, Tg.Bujor, dar unde nu era, îşi zicea cu mare fast, Domnul Pasăre), lăsând în urma sa prieteni cu duiumul. La Galaţi, prin 1990, prezent la o amplă manifestare „Săptămâna culturală basarabeană", cu mulţi participanţi, Domnul Pasăre n-a vrut să doarmă în hotel ci, pur şi simplu, a mas noaptea în maşina neagră a Preşedintelui Mihai Cimpoi. Explicaţia: să fie mai aproape de zborul pescăruşilor şi de valurile Dunării...! A fost şi a rămas pentru totdeauna, Poetul şi Prietenul scriitorilor dunăreni.
(Sterian Vicol)

Rugăciune la sfârşit de veac

Doamne al cugetului, dă-mi o palmă
peste obrazul tăbăcit
În colhozul dintre Prut şi Nistru
Unde stau încă nedezmeticit.

Unde mai sunt prostănacul,
Banal preş aşternut
Picioarelor, să se şteargă
De mine,între Nistru şi Prut.

Pentru că nu mi-e ruşine
Să mă declar că altul sunt
Deasupra kilometrilor de oase
Ale strămoşilor mei din pământ.

Pentru că din ţară mi se taie,
Din plaiul de mormânt şi pat,
Eu însă mai stau ca netrebnicul
În amorţeală şi nerăzbunat.

Doamne al cugetului, dă-mi o palmă
Acum, ca la sfârşit de veac,
Să mă trezesc şi ei odată
Să strig cât am putut să tac.