„(...) Poetul misionar trebuie crezut şi, pentru aceasta, el are să confrunte cu viaţa cele zise": vorbind despre patrie, elogiind ceea ce Grigore Vieru numea românime, poezia lui Nicolae Dabija e ca o explozie mereu repetată sau o tăcere asurzitoare, dar şi şoapta preotului care aduce ploaia; „Poetul e ca preotul care aduce ploaia/ pe arşiţă / cântând-o / ... Două sunt izvoarele cântecului în poezia lui Nicolae Dabija: formele lirice ale orizontului mito-poetic românesc şi poezia sentimentului religios. „Boemul ar trebui săjie ca o rugăciune / Care, ca si cum, nu tu pe ea, ci ea pe tine te-a spus: /Nici un cuvânt în plus "... (.) Poezia lui Nicolae Dabija este, în aparentă, una a contrastelor: câmpul de luptă, rugul poetului misionar şi „plângerea " elegiei, explozia fulgerului şi şoapta sunt, în fond complimentare în lirica unuia dintre cei mai importanti poeţi ai promoţiei `70 din literatura noastră."
(Ioan HOLBAN, Literatura română de azi - Poezia-Proza.)


NICOLAE DABIJA s-a născut la 15 iulie 1948 în comuna Codreni, Basarabia. Absolvent al Facultăţii de Litere a Universităţii de Stat din Moldova. Din 1986 este redactor şef al revistei „Literatura şi Arta” a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. E membru de onoare al Academiei Române şi membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova. Tradus în numeroase limbi ale lumii.

POEM
Doru-mi-i de Dumneavoastră
ca unui zid – de o fereastră.

INSCRIPŢIE
Pe o filă arsă de manuscris
În timp ce scriu de Dumnezeu
pătrund barbarii în cetate;
răstoarnă totu-n jurul meu,
eu tac, şi cópii mai departe
Stând aplecat pe file, scriu:
privindu-i fără de cuvânt
învăţ, ce-aş fi putut să fiu
de n-aş fi fost ceea ce sunt
Cu tot cu hronic mă aşează
pe rug apoi: să ard de viu;
şi-n timp ce flacăra dansează
eu, Doamne, tot de Tine scriu…
Tot cu cuvintele-mi sărace,
mai scriu de Tine ,Doamne,până
braţul cenuşă mi se face,
şi ei îmi smulg cartea din (...)

INVERS
Plouă invers, dinspre pământ spre cer.
Curg arborii spre nouri, înfrăgezind departe.
Ce-aş mai putea, o, Doamne, de-acuma să-ţi mai cer,
când mi-ai trimis iubirea aceasta ca pe-o moarte?!
Şi uruitul ierbii răzbate în odăi,
tot mai matern, mai blând, mai auster;
cu gura mea când caut, setos, buzele ei:
ca un spion fiola cusută la rever.

CROCHIU
Părul tău pe umeri, seara,
Îţi cădea ca Niagara.
Păr de oarze şi de grâie,
cobora pân-la călcâie.
Urmăream, prin frunza crudă,
cum ieşea din pleata udă
umărul tău de zăpadă:
precum luna din cascadă.
Ochii tăi când, sub pleoape,
căpătau licăr de ape,
sărea luna ca o iadă
din cascadă în cascadă
(15 iulie 2011, Cascada Niagara)

PSALM
Sunt, Doamne, atât de trist şi singur:
precum un rug în care ninge,
ce ba învie, ba se stinge...
Sunt, Doamne, atât de trist şi singur...
Precum de rouă – nişte crânguri,
mi-s zilele de lacrimi pline.
Se vede, Doamne, de la Tine
cât sunt de trist,
cât sunt de singur?!
De orice rază ce m-atinge
mă simt rănit până la sânge
Sunt, Doamne, atât de trist şi singur:
precum un rug în care ninge.

POEZIA
Precum un cerc cu cercul în afara sa
precum o secundă, în care încape Vecia
precum un cer născocindu-şi propria stea
POEZIA

EXISTA UN POET PE PĂMÂNT
L-am cunoscut/ne-am cunoscut cu Poetul Basarabiei în primele luni ale lui 1990, (vremi care fremătau de libertate, frăţie şi iubire, dar peste toate plutea un fel de teamă) când împreună cu Radu Mihăiescu, directorul Tipografiei şi Editurii Porto-franco din Galati), ne-am deplasat la Chişinău. În Redacţia revistei „Literatura şi Artă", „trona" Poetul cu ochi sclipitori şi plete lungi, Nicolae Dabija. Ce a urmat este de la sine înţeles... Peste ani şi ani (Doamne, cum mai zboară anii!), aflându-ne la o manifestare scriitoricească la Iaşi, Nicolae Dabija mi-a oferit cel mai atingător autograf pe cartea sa „Psalmi de dragoste". Iată-l: „Poetului Sterian Vicol, cel mai mare poet basarabean, care a mutat Dunărea Poeziei la Chişinău pentru că a făcut din Galati o capitală pentru basarabenii în căutare de Tara, inima lui Nicolae Dabija. (25 aprilie 2014). Poetul Nicolae Dabija în plus a mutat şi Prutul Poeziei la Galati pentru că a făcut din Chişinău o capitală pentru dunăreni în căutare de spirit şi sânge de neam... Alăturat adaug versul meu de credinţă „Există", dedicat fratelui şi confratelui meu şi al nostru.
LA MULTI ANI, POETE!

EXISTĂ
- lui Nicolae DABIJA -
Există un loc pe pământ, pândit mereu
de cineva, fără frică de Dumnezeu!
N-are nici margine, nici început,
îl cântă de veacuri undă de Prut!
Pe orbita undei, când soarele răsare,
poeţii se-ntreabă dacă e vreo scăpare...
Doar ochii lor văd cum în pământ
vântul are rădăcini până-n cuvânt!
Există un loc pe pământ râvnit mereu
de cineva, mereu iertat de Dumnezeu!
(Poezia se află în sumarul volumului „Memoria lui Femios” IV, apărut la Editura Junimea din Iaşi, în anul 2017, pag. 146)
Sterian Vicol