Doi bruni de Galați, bruni de tot,
Vorbeau mereu că-i doare-n cot,
Ce gândeau nu vreau să zic
Dar nu le-a folosit la nimic!

Un brun de Galați, un pic venetic,
Venind la Dunăre, cu clanța mare,
S-a dovedit că are...n-are...
Dar nu i-a folosit la nimic!

Cei doi bruni, pierduți prin Galați,
Vânători de vorbe și-n picnic,
Credeau că și chinezii le sunt frați,
Și nu le-a folosit la nimic!

Un brun de Galați avea și cupă,
Și diplome pe pereți ce-l preocupă,
Erau cum erau, „colegi” tăceau chitic
Și nu i-a folosit la nimic!

Un brun de Galați, ba și autor
De cărți din cărți făcute, făr` cititor,
Vesel era, sprâncenat și bunic
Și nu i-a folosit la nimic!

Cei doi bruni de ... fluturau uneori
La statui, coroane și buchete de flori,
La serbări transpirau, mare și mic,
Dar nu le-a folosit la nimic!

Doi bruni de Galați ține-au de-un partid
Cum două adrese scrise pe-un plic
Timbru, oho, era valoros, dar perfid,
Dar nu le-a folosit la nimic!

Cei doi bruni, din fotolii, mersi,
Nu vor la pensii să iasă-ntr-o zi?
Dar vor rugini ca... coada de ibric
Căci au venit cu faze de nimic!

(Red. de serviciu I.V.M:B.)