AȘ FI PUTUT
Aș fi putut să ating
tulburare de alb
în trecere iernii
când te-am cunoscut -

Aș fi putut să strig
că fără tine
e pustiu în cuvânt!

O să te-aștept
cu brațele deschise,
imaginea ta lunecând
pe Calea Lactee...

Aș fi putut
dacă gheara iubirii
nu-mi sângera așteptarea!

IUBEȘTE-MĂ
În lăuntrul frunzei
împreună vom înconjura
dealul și câmpia,
iubindu-ne!

Împreună vom scutura cerul
cu norii preluându-ne
din lăuntrul frunzei
din ramul-pământ...

Iubește-mă cum nu
ai mai iubit pe nimeni!
Pe brațe poartă-mă,
poate nu-i ultima oară!

UNDE SĂ TE CAUT?
Nu știu unde să te caut,
nu știu unde să te strig,
iubește-mă ca pe-un copil
ce se leagănă pe-un ram;
Iubește-mă cum iubești pământul
ce nuntește valul de grâu
cu apele albastre ale cerului!

Numai așa voi putea
să te ating cu inima mea!