Porto-Franco

Cel mai generos subiect

Liviu Grasoiu

Rubrica: Atitudini  /  Nr. 143/2008

ATITUDINI

Cel mai generos subiect

Din când în când, spre a nu fi banuite de lipsa de interes sau chiar de dispret tacit fata de infinitele probleme ale culturii, unele cotidiane cu mare tiraj, considerate elocvente pentru specificul realitatii românesti de astazi, îsi permit luxul de a uita de ele scurta vreme, adica de a acorda o pagina si artelor, mai ales acelora cu impact puternic asupra publicului: Literatura ocupa volens-nolens un fotoliu de onoare, chiar în defavoarea teatrului, a muzicii, a filmului ori a artelor frumoase. Explicatia ar veni din aceea ca tot mai frecvente sunt semnalele care sesizeaza abandonarea cititului de catre noile generatii aservite calculatorului si internetului. În plus, dupa cum se stie, de doua ori pe an se desfasoara în Capitala saloane ale cartii (unii le spun în continuare târguri...), iar principalele centre culturale ale tarii nu se sfiesc în a organiza, mai mereu, festivaluri literare, unde cartea ramâne la locul privilegiat, ce a impus-o în timp.
Un asemenea gest, adica aproape o pagina, a dedicat recent (în numarul din 18 ianuarie 2008) „Evenimentul Zilei”, ziar unde apar, cu oarecare regularitate, semnaturile unor critici (mai ales) apreciati si în voga. Gazeta a initiat o ancheta intitulata Dragostea din carti, privitoare adica la felul în care cel mai generos subiect, generator de capodopere în toate literaturile lumii, a inspirat operele unor scriitori români moderni, de-a lungul a circa 150 ani de literatura rezistenta în timp si în preferintele cititorilor.
Au fost invitati unsprezece specialisti (critici si scriitori), dar si un numar neprecizat de cititori, despre care nu s-au declarat nici vârsta, nici studiile, nici meseria. De aici aerul de improvizatie, de lucru facut de mântuiala, fara profesionalismul strict obligatoriu in realizarea unei anchete (gen publicist dificil, unde amatorii îsi rup gâtul cu succes). Optiunile publicului receptor pot fi, de aceea, de neluat în seama, ele putând apartine, de pilda, însusi redactorului respectivei anchete. Asa ca nu este relevant în nici un fel faptul ca, pe primul loc în preferintele cititorilor s-ar situa Creanga de aur, veritabila capodopera sadoveniana, însa greu digerabila de cei needucati special, iar Maitreyi de Mircea Eliade ar ocupa abia locul al zecelea. Între ele, carti importante precum: La Medeleni, Adela, Ioana, Lorelei, Patul lui Procust si Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi, Femei si Rusoaica. Nu i-am amintit pe autori, fiecare dintre Dumneavoastra stiind cine si când a „comis” respectiva creatie. De remarcat ca absolut toate sunt romane de literatura. Asta spune concluzia realizatorului. Eu unul ma îndoiesc, de pilda, ca Femei, de M. Sebastian ar fi atât de cunoscuta. Si ma îndoiesc si de optiunile exclusive spre lectura interbelicilor, desicontributia lor a fost majora nu doar în transpunerea artistica a subiectului „un baiat iubea o fata”. Dupa cum se observa, contemporanii au scris cam în zadar, ei neintrând în gratiile celor intervievati de gazetarul de la „Evenimentul Zilei”.
În raspunsurile scriitorilor invitati superficialitatea este mai putin vizibila, fiecare fiind constient de importanta (si greutatea totusi) a propriei semnaturi. De salutat deci respectul fata de sine, ca si netratarea ironica a invitatiei acceptate. Dintre cei 11 oaspeti ai editiei din 18 ianuarie 2008, banuim ea fiecare a trebuit sa numeasca doar cinci (5) titluri, doar Nicolae Manolescu având dreptul la zece. Functia impresioneaza întotdeauna, nu?
Opiniile lor sustin opere unde dragostea este subiectul principal, atâta doar ca, indiferent de ponderea lui, el exista în orice creatie artistica, fie ca se cheama nuvela, roman, piesa de teatru, iar bataia este sociala, politica ori filosofica. Oricine stie ca, fara un episod erotic de diferite dimensiuni sau implicatii, nu prea rezista nici o opera literara. La noi sau aiurea. Asa ca exista tulburatoare episoade de dragoste si în romanele Hortensiei Papadat-Bengeseu, si în ale lui Cezar Petrescu, si în ale lui Panait Istrate sau Zaharia Stancu, spre a aminti doar câteva nume uitate de confrati. La titlurile amintite în raspunsuri se cuvin adaugate: Pacat de I.L. Caragiale, Trubadurul, de Delavrancea, Nunta în cer, de Mircea Eliade (romanul cel mai iubit dc autor), Iubire magica si Lostrita ale lui Voiculescu, Patima rosie, de M. Sorbul, Chira Chiralina, de Panait Istrati, Un port la rasarit, de Radu Tudoran, Padurea Nebuna, de Zaharia Stancu, Donna Alba, de Gib I. Mihaescu. Sunt carti mult peste Dilecta, de O. Soviany, Rem, de Mircea Cartarascu, Zenobia, de Gellu Naum, Îngerul de gips, de N. Breban, nuvelele lui Ioan Grosan si chiar Cel mai iubit dintre pamânteni, de Marin Preda, roman în care dragostea apare firesc, dar accentul nu cade pe ea, ambitiile prozatorului având alte dimensiuni.
Criticii au omis însa poezia, acceptate pentru gustul de azi fiind doar Luceafarul, versurile lui Emil Brumaru si Nichita Stanescu. Severitatea lor trebuie pusa fie pe un moment de mizantropie generalizat, fie pe neîntelegerea exacta a ceea ce a vrut realizatorul anchetei.
În orice caz, anchetele corecte, întocmite dupa regulile cunoscute de gazetarii profesionisti, sunt oricând binevenite.

Liviu Grasoiu

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR