ATITUDINI
Cel mai generos subiect
Din când
în când, spre a nu fi banuite de lipsa de interes sau chiar de dispret
tacit fata de infinitele probleme ale culturii, unele cotidiane cu mare tiraj,
considerate elocvente pentru specificul realitatii românesti de astazi,
îsi permit luxul de a uita de ele scurta vreme, adica de a acorda o pagina
si artelor, mai ales acelora cu impact puternic asupra publicului: Literatura
ocupa volens-nolens un fotoliu de onoare, chiar în defavoarea teatrului,
a muzicii, a filmului ori a artelor frumoase. Explicatia ar veni din aceea ca
tot mai frecvente sunt semnalele care sesizeaza abandonarea cititului de catre
noile generatii aservite calculatorului si internetului. În plus, dupa
cum se stie, de doua ori pe an se desfasoara în Capitala saloane ale cartii
(unii le spun în continuare târguri...), iar principalele centre
culturale ale tarii nu se sfiesc în a organiza, mai mereu, festivaluri
literare, unde cartea ramâne la locul privilegiat, ce a impus-o în
timp.
Un asemenea gest, adica aproape o pagina, a dedicat recent (în numarul
din 18 ianuarie 2008) „Evenimentul Zilei”, ziar unde apar, cu oarecare
regularitate, semnaturile unor critici (mai ales) apreciati si în voga.
Gazeta a initiat o ancheta intitulata Dragostea din carti, privitoare adica
la felul în care cel mai generos subiect, generator de capodopere în
toate literaturile lumii, a inspirat operele unor scriitori români moderni,
de-a lungul a circa 150 ani de literatura rezistenta în timp si în
preferintele cititorilor.
Au fost invitati unsprezece specialisti (critici si scriitori), dar si un numar
neprecizat de cititori, despre care nu s-au declarat nici vârsta, nici
studiile, nici meseria. De aici aerul de improvizatie, de lucru facut de mântuiala,
fara profesionalismul strict obligatoriu in realizarea unei anchete (gen publicist
dificil, unde amatorii îsi rup gâtul cu succes). Optiunile publicului
receptor pot fi, de aceea, de neluat în seama, ele putând apartine,
de pilda, însusi redactorului respectivei anchete. Asa ca nu este relevant
în nici un fel faptul ca, pe primul loc în preferintele cititorilor
s-ar situa Creanga de aur, veritabila capodopera sadoveniana, însa greu
digerabila de cei needucati special, iar Maitreyi de Mircea Eliade ar ocupa
abia locul al zecelea. Între ele, carti importante precum: La Medeleni,
Adela, Ioana, Lorelei, Patul lui Procust si Ultima noapte de dragoste, întâia
noapte de razboi, Femei si Rusoaica. Nu i-am amintit pe autori, fiecare dintre
Dumneavoastra stiind cine si când a „comis” respectiva creatie.
De remarcat ca absolut toate sunt romane de literatura. Asta spune concluzia
realizatorului. Eu unul ma îndoiesc, de pilda, ca Femei, de M. Sebastian
ar fi atât de cunoscuta. Si ma îndoiesc si de optiunile exclusive
spre lectura interbelicilor, desicontributia lor a fost majora nu doar în
transpunerea artistica a subiectului „un baiat iubea o fata”. Dupa
cum se observa, contemporanii au scris cam în zadar, ei neintrând
în gratiile celor intervievati de gazetarul de la „Evenimentul Zilei”.
În raspunsurile scriitorilor invitati superficialitatea este mai putin
vizibila, fiecare fiind constient de importanta (si greutatea totusi) a propriei
semnaturi. De salutat deci respectul fata de sine, ca si netratarea ironica
a invitatiei acceptate. Dintre cei 11 oaspeti ai editiei din 18 ianuarie 2008,
banuim ea fiecare a trebuit sa numeasca doar cinci (5) titluri, doar Nicolae
Manolescu având dreptul la zece. Functia impresioneaza întotdeauna,
nu?
Opiniile lor sustin opere unde dragostea este subiectul principal, atâta
doar ca, indiferent de ponderea lui, el exista în orice creatie artistica,
fie ca se cheama nuvela, roman, piesa de teatru, iar bataia este sociala, politica
ori filosofica. Oricine stie ca, fara un episod erotic de diferite dimensiuni
sau implicatii, nu prea rezista nici o opera literara. La noi sau aiurea. Asa
ca exista tulburatoare episoade de dragoste si în romanele Hortensiei
Papadat-Bengeseu, si în ale lui Cezar Petrescu, si în ale lui Panait
Istrate sau Zaharia Stancu, spre a aminti doar câteva nume uitate de confrati.
La titlurile amintite în raspunsuri se cuvin adaugate: Pacat de I.L. Caragiale,
Trubadurul, de Delavrancea, Nunta în cer, de Mircea Eliade (romanul cel
mai iubit dc autor), Iubire magica si Lostrita ale lui Voiculescu, Patima rosie,
de M. Sorbul, Chira Chiralina, de Panait Istrati, Un port la rasarit, de Radu
Tudoran, Padurea Nebuna, de Zaharia Stancu, Donna Alba, de Gib I. Mihaescu.
Sunt carti mult peste Dilecta, de O. Soviany, Rem, de Mircea Cartarascu, Zenobia,
de Gellu Naum, Îngerul de gips, de N. Breban, nuvelele lui Ioan Grosan
si chiar Cel mai iubit dintre pamânteni, de Marin Preda, roman în
care dragostea apare firesc, dar accentul nu cade pe ea, ambitiile prozatorului
având alte dimensiuni.
Criticii au omis însa poezia, acceptate pentru gustul de azi fiind doar
Luceafarul, versurile lui Emil Brumaru si Nichita Stanescu. Severitatea lor
trebuie pusa fie pe un moment de mizantropie generalizat, fie pe neîntelegerea
exacta a ceea ce a vrut realizatorul anchetei.
În orice caz, anchetele corecte, întocmite dupa regulile cunoscute
de gazetarii profesionisti, sunt oricând binevenite.
Liviu Grasoiu
