Mã crezi ?
Mã crezi iubirea mea cã eu
Sunt scrumul buzei unui zeu ?

Cã pe a mea idee cresc
Priviri ce-n zare se-mpletesc ?

Cãci colţuroase-n visul lor
Ideile acestea dor ?!
Slobozia, 1990

Uneori
Îmi place uneori sã cred cã piatra
Este o povarã din inima mea,
Cã-i învelişul ei sau pleoapa
Ce tandru se închide peste ea.

Îmi place uneori sã cred cã ceaţa
E întrupare din fãptura mea,
Cã-i destrãmarea ei sau poate faţa
Care se estompeazã dupã ea.

Îmi place uneori sã cred cã toate
Se leagãnã în prejma mâinii mele
Asemeni altor mâini, asemeni poate
Furişelor atingeri dintre ele.
Bucureşti, 1997

Turnul de lacrimi
În lumea de azi nu e bine sã plângi
Când oameni-n urã îţi sapã mormântul,
Când şubredã-i viaţa şi scurt este vântul
De ce sã te vaieţi ? De ce sã te frângi ?

Continuã-ţi zborul cãci astfel ţi-e scris,
Eşt om, eşti putere, eşti cânt spre-nãlţime,
Eşti ura de moarte şi forţã de bine,
De ce sã renunţi când aşa ţi-este zis ?

De poţi sã te-ascunzi printre stele apus
Sã fii muritor peste tot nicãierea,
De poţi sã-i învingi gura lumii şi vrerea
Eşti turnul de lacrimi, trimis eşti de sus.
30.IV.1988, Clasa a VIII-a Cãlãraşi

Spleen
Timpul scrâşneşte rezemat de-o vioarã,
Afarã, de tâmple lumina se-omoarã.
Bucureşti, 1996

Eşti ca o fugã
Eşti ca o fugã … demult te simţeam
Ruptã pe-o parte cum doar eu eram.
Luminã de-ai fi, nu te-ai plânge de noapte
Ţipãt strident eşti sau mare de şoapte.

Cã buza ta m-a fript precum o astrã
Lumina dinspre ceruri şi-a scãpat…
De aceea am nevoie de tine uitare
Ca o sãmânţã pierdutã în noi…

Bine. Eşti iarãşi în cete,
S-a rupt nemurirea la tine în plete
Eşti iarãşi fugã, sunt iar început
Acutã eşti oare sau eu sunt acut ?
Amara 1991

Nuntã în parc
Nuntã în parc, un genetic rateu,
Un colaps sângerând a iubire şi-a greu.
Alb prin frunziş o alee pe cant,
O iluzie-n lung stãruind debordant.

Tandru sãrut, încordare de arc,
O vibrare de fond rãtãcitã in parc.
Slujbã curgând, prelungire de vânt,
Indecizie între înalt şi pãmânt.

Turlã spre cer, un vârtej de amurgi,
Un corset derulând inerenţii demiurgi,
O iubire ca un spasm centrifugal,
Un rondou întâmplat neatent şi banal.
Bucureşti, 1997