Vedeți? auziți? vă întreb, fiindcă în spațiul
închis al limuzinei țăcănește încărcătorul
pușcociul, trebuie să fie mereu glonțul
pe țeavă, chiar și în seara asta destinată
femeilor care-și oferă la marginea străzii știința

John sau Ion sau cum i se mai spune
naiba să-l ia, cu arma în labele lui mari
îmi amintește: boss, șefu`, sunt pregătit
numai ochi și urechi
știu despre el tot ce n-ar vrea să știu
de pe când ieșea pentru jaf din pârnaie, pentru
tentativă de omor, i-am dat o bucată de pâine

am câteva vile-n oraș, pe pante de deal
și de munte câteva ranch-uri și cai
niște fabrici, niște restaurante
afaceri aproape curate pentru familie
cinci-șase mașini, un elicopter
am o nevastă, copii de bani gata
care îmi cheltuiesc averea, vreo doua
dame de companie cărora le plătesc
cheltuielile, toate astea le am
însă n-am o prietenă, o femeie cu F mare
sau cum vreți să-i spuneți, să-mi ia mințile
care să mă iubească pentru inima mea

asta-mi amintește de niște clipe când eram
altfel, nu demult, când n-aveam un ban
furam mărunțiș, mâncam hot-dog și locuiam
în cartier, ce mai, în ghetou, într-o mansardă
îmi amintesc de toate astea acum
și de ea. brunetă ochii verzi țâțe obraznice

mă iubea, era aproape frumoasă
venea tremurând pentru mine
din Chicago Paris București, nu mai știu
urca niște trepte, aud chiar acum
în urechi, în care ticăitul pașilor ei
și cu ea odată intra în odaie o muzică
ce-mi amintea e moarte, de ceva
minunat din copilărie
mă privea, Doamnem cu tot trupul
cu brațele lăsate, moi, se lipea de mine
gâfâind abia perceptibil, clipind cu ochii miopi
zâmbind cu toți dinții, dăruindu-se toată
se dezbracă în mijlocul camerei
și dintr-odată simțeam sub piele
cum în oraș înfloresc iarna toate grădinile

dragostea ei de unde era? vă întreb
mă întreb, dragostea ei de unde venea
fiindcă băteau deodată clopotele bisericilor
din senin, Doamne, cu ea în brațe
n-aveam nevoie de bani, nu-mi trebuia
decât bucuria ochilor ei
și carnea ei tresărând
pentru mine, parcă jucându-se
după un timp a murit sau
a plecat pur și simplu

totuși nu ca acum când șoferul limuzinei
mele mă târâie pe o stradă cu târfe
când John sau Ion sau cum naiba îi spune
își încarcă pușcociul ca pe vremuri
când făceam afaceri cu mașina de furat
și cu droguri, spun, cu ca acum
când șoferul meu purtând șapca lui caraghoasă
îmi coboară geamul mașinii lăsând
să intre în spațiul gol o față: ce dorește
domnu`? ce știi să faci?, excesiv
de fardată și rujată enorm
să-și prezinte oferta.