UN POET ADEVĂRAT DE LA POLUL NEAMȚ
AL LIRICII NOASTRE DE AZI
“... Pasărea Paradis e o carte despre poezie și lumea pe care încearcă să o (re)formeze ... Lumea cu “gust de cireșe amare” a Gabrielei Livescu e una de implozie. Poeme ale unui eros calm, texte și inserții în social, într-un climat deceptiv, întregesc sumarul unei cărți remarcabile a unui poet
adevarat de la Polul Neamț al liricii noastre de azi”
(Ioan HOLBAN)

VARA EU O PORT PE UMERI
Vara o ținea pe umăr,
L-am visat pe tata tânăr,
tata-n razele de lună,
tata cerbii îi adună,
tata-n zori de dimineață
cerbii tata îi adapă.

Vara eu o port pe umeri
tata nu mai este tânăr...

VIS ALBASTRU
Când visam, visam măiastru,
țineam timpul de căpastru,

Astăzi nu mai pot visa,
mă doare un gând și-o stea,
Alabastru, alabastru,
mi-a crescut un munte-albastru,
Peste gând, peste visare,
peste versul care doare...

SINGURĂ
Am urcat treptele singurătății
și am strigat:
„Sunt singură, sunt singură,
Doamne!”
Un glas mi-a răspuns:
„Continuă să urci,
Eu sunt mereu cu tine...”

CÂNTEC
Seva ta, Poesis,
îmi înflorește cuvintele,
și cânt, cânt, cânt,
în mijlocul cerului...
Cânt, Poesis!

URME DE STELE
Când te-mbrățișez,
sfletul meu naște ceruri
și peseri
și triluri
și cântuti și sori
naște sufletul meu.
Nu pot să-mi explic
de ce pe mâini
am urme de stele

GLORIOS ȘI SOLAR
Îți amintești,
așa înalți și tineri
cu frunțile de-azur
Străbăteam vechiul burg
striveam sunete de clopot
sub pas glorios și solar.

PASĂREA ALBASTRĂ
Când luna trecuse-n angoasă
Vânătorul a ucis o pasăre albastră.
Zările par sfâșiate de plâns,
Pe drum aleargă fără țintă un mânz,
Și nici viața nu mai e așa de măiastră
Vânătorul a ucis o pasăre albastră.

NECUPRINS
Un alt timp curgea printre noi
ca o ploaie de gânduri și vise...
O frontieră de flori despărțea
lumini și iubiri deschise...