Plãceri
Ador sã mã duc dimineaţa
La piaţã,
Devreme de tot
Când ţãranii frumos

Pe tarabe aşeazã
Ce din munca lor scot.
Zeci de culori
Şi miresme se îmbinã,

Minuni de tot felul m-atrag,
Vino la noi ! fructele strigã.
Modeste legumele tac
Plimbându-mã printre

Dulci piramide
Zmeurã, struguri şi fragi
Mã-mbib de arome fãrã de nume

Şi gust şi aleg dupã plac.
Ador sã mã duc dimineaţa
La piaţã,
Când pãsãri cântã în zori.
Acasã când vin cu desaga-ncãrcatã
Deodatã, doresc sã mã întorc.

X
XX
Aţipesc uneori
Pe canapeaua din living
Cu o carte lunecatã pe piept.
Somnul e molcom, uşor precum roua
Ce cade pe ierbi.
Vin de farã zgomote tulburi
Şi-n pacea-ncãperii se sting.
Aici se aude doar mâţa cum toarce
Şi cãţelul cum râde în vis.

La vie et belle !
Frunza e încã pe ram,
Ploaia de toamnã adastã,
Vântul subţire e calm
Şi vara e încã a noastrã !

Hai sã ne jucãm de-a vecii,
Spune-mi cã încã se poate !
Vino din visele mii,
Nu mã lãsa în singurãtate.

Hai sã mai credem puţin
Cã suntem ca-n verile duse,
Cã zilele bune mai vin
Aducându-ne daruri nespuse !

Hai sã ne jucãm de-a vecii,
Oricum celui de sus nu îi pasã
Morţi dacã suntem, sau vii.
Viaţa e atât de frumoasã!

De v-aş spune
Poate cã aţi dori sã ştiţi
Ce-am fãcut eu în viatã.
Cât am iubit, cât am greşit,
Cât am pierdut în ceaţã.

De v-aş spune-aţi afla
Cã vã semãn în fapte,
Cã sorţile noastre-s la fel
Şi-n ziuã şi-n noapte.

De v-aş spune-aţi vedea
Cã toate-s fãcute sã piarã
De-a valma, şi bine şi rãu,
E nevoie doar de rãbdare.

Poate aţi fost mai bogaţi
În dorinţe şi-mplinire,
Ori prea mult aţi urât,
Sau aţi iubit peste fire.

Nu întreb, nu-ntrebaţi
Oricum nimic nu se-ntoarce.
Firul de aur e rupt
În mâinile bãtrânelor Parce.

O amintire
În oraşul copilãriei mele
Era un singur birjar
Care aştepta în faţa gãrii
Cu rãbdãtorul lui cal

Vara blajinul
Alerga cu-o trãsurã
O sanie-n iarnã trãgea,
Tropotul lui era negrãbit, vizitiul
Cu biciul nu-l atingea.

Copitele-n liniştea nopţii
Bãteau ritmic în drum.
Însoţitã de-acest sunet întreaga

Urbe dormea-n tihnã somn bun.
Ce-o mai fi în oraşul acela
Aproape uitându-l, nu ştiu.
Birjarul s-a dus pe cealaltã lume
Şi nici calul cuminte nu-i viu.