- GRĂDINA PUBLICĂ -

Monument de artă peisagistică, cuprins la nr. 109 în Lista monumentelor istorice aprobate prin Ordinul ministrului culturii nr. 2314 din 8 iulie 2004 (cod GL-s-B-03008), Grădina Publică din Galaţi se întinde pe o suprafaţă de 7,62 ha. Dominată în centru de monumentala fântână arteziană, al cărei jet de apă concurează în înălţime copacii falnici din jur, ea este o mare atracţie pentru gălăţenii de toate vârstele, care în orele lor de răgaz pot găsi aici o adevărată oază de linişte şi odihnă. Vegetaţia abundentă, formată din arbori şi arbuşti care mai de care mai atrăgători, flori de toate culorile (abundă crăiţe, gura leului, petunii, trandafiri, albăstrele), chioşcul destinat concertelor de fanfară, mesele din beton din apropierea acestuia, unde pensionarii joacă şah şi table, operele de artă, spaţiul de joacă pentru copii, dotat cu echipamente în bună stare de funcţionare, creează un cadru ambiant care face pe mulţi să poposească aici.
Istoria Grădinii Publice se pierde departe în timp. Locul era schiţatîncă din 1842 pe un plan al oraşului întocmit de arhitectul !gnat Rizer. Tot el va elabora proiectul după care va fi amenajată Grădina. Lipsa mijloacelor financiare a întârziat intenţiile edililor oraşului. Abia în 1861 a fost parcelat terenul, s-a construit o seră pentru flori şi au fost aduşi arbuşti din Austria şi Turcia. De pe moşia Docăneasa (Golăşei) a lui Lascăr Catargiu au fost aduşi 1000 de arbori indigeni. S-au plantat frasini, castani, plopi, mesteceni, arţari, brazi. Acestora li s-au alăturat florile: crizanteme, hortensii, lalele, narcise etc. S-a consolidat malul râpos dinspre Brateş, s-a executat gardul, s-au construit fântâni arteziene şi bazinul cu apă, lucrări care au durat până prin 1890. Au fost ridicate un bufet şi un pavilion pentru fanfară. De Grădină, de-a lungul anilor, au răspuns grădinari iscusiţi: Jarbet, lnacu Caracaţanu, Victor Straca, Anton Tarfusser ş.a.
Fântâna arteziană este opera sculptorului Mac Constantinescu şi a artistei decoratoare Stela Gănescu. A fost executată în 1960, având pereţii exteriori de forma unei cupe, ornamentaţi cu o decoraţie de mozaic de marmură înfăţişând aspecte specifice activităţilor locuitorilor judeţului nostru: construcţia de nave, siderurgia, agricultura, viticultura, pescuitul. Cele două monumente aflate în apropierea porţii de acces dinspre strada Domnească reprezintă pe l.L. Caragiale şi George Enescu. Ambele sunt din piatră artificială şi au fost ridicate în 1956. Bustul lui l.L. Caragiale a fost realizat de sculptorul Andrei Ostap, iar cel al lui George Enescu aparţine artistei Florica loan. Acestora li s-a alăturat în 1991 lucrarea de sculptură în metal "Ora odihnei", semnată de sculptorul George Marcu. Ea a fost executată în cadrul Taberei de sculptură în metal, ediţia a lll-a (1991).
Aşa cum se prezintă astăzi, Grădina Publică este un loc frumos, iubit de gălăţeni, căreia municipalitatea îi poartă o deosebită grijă.

PARCUL MUNICIPAL
Cuprins în Lista monumentelor istorice la nr. 110 (cod Gl-s-B-03008), Prcul municipal "Mihai Eminescu" a constituit locul cel mai iubit şi frecevntat de gălţeni în anii de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi din prima jumătate a secolului al XX-lea. Se întinde pe o suprafaţă de 0,40 ha.
Dintr-o scrisoare a grădinarului comunei Galaţi, lancu Caracaţanu, datată 23 ianuarie 1913, adresată primarului şi Consiliului Comunal, aflăm că în 1888, la numirea sa în această funcţie, parcul arăta ca "un loc viran cu un singur tufiş". Amenajarea lui şi plantarea arborilor s-a făcut cu concursul primarului conservator, magistratului Constantin Ressu, tatăl pictorului Constantin Ressu (DJAN Galaţi, Fond Primăria Galaţi, Dosar 77/1913, pp 38-39, Rola 707). Acesta a fost primarîn patru rânduri: noiembrie 1886-Marie 1887; iulie 1888-septembrie 1890; septembrie 1890-februarie 1891; septembrie 1894-1895. ln timpul primariatulzui său a fost extinsă şi Grădina Publică, s-au plantatteii de pe strada Domnească şi s-a pavat Piaţa Costache Negri (Piaţa Regală).
In acest parc s-au dezvelit la 24 octombrie 1893 Bustul lui Mihail Kogălniceanu (autor, Wladimir C. Hegel), iarîn 1911, la 16 octombrie, Statuia lui Mihai Eminescu (autor, rederic Storck). În 1913 s-au efectuat în el o serie de lucrări de sistematizare şi înfrumuseţare care i-au schimbat înfăţişarea. După modelul Parcului loanid din Bucureşti, din piatră specială de Ulmeni s-au amenajat un lac, un pod rus-tic peste acesta, o grotă cu cascadă şi deasupra acesteia s-a construit un pavilion rustic. Acesta din urmă, într-un mod cu totul neinspirat şi inexplicabil, au fost scoase după 1960 din acest ansamblu şi mutate în Parcul Carol l.
Lucrările din Parcul Municipal au fost efectuate la vremea aceea de inginerul rustic Vasile Petrescu din Bucureşti, cel care a amenajat şi parcurile Carol I şi loanid din Capitală. El s-a ocupat şi de schimbarea locului celor două monumente, ca şi de trasarea şi efectuarea terasamentelor şi plantaţiilor din parc.
In 1967 aici a fost amplasată şi Statuia lui Costache Negri, iar în 1985 aceasta a fost transferată şi montată în parcul din faţa blocului M (strada Domnească, lângă Hotelul Galaţi).
In zilele noastre, parcul nu mai are aceeaşi strălucire din perioada interbelică, dar este la fel de iubit de gălăţeni, unde pot petrece momente plăcute de linişte şi odihnă, iar Statuia lui Mihai Eminescu, constituie obiectivul nr.1 spre care se îndreaptă tinerii căsătoriţi, imediat după ce au spus DA in faţa ofiţerului Stării Civile, pentru a imortaliza evenimentul. În felul acesta ei pornescîn noua viaţă de cuplu oblăduiţi de privirile Luceafărului.