Oraşul Galaţi - scria marele istoric A.D. Xenopol - "şi-a luat începutul în urma ţinutului Covurlui, adică numele ţinutului Covurlui este mai vechi decât al oraşului."
Cercetând numeroase documente vechi, savantul Nicolae lorga a aflat că începutul oraşului Galaţi "nu este mai vechiu de secolul al XVI-lea, când a existat la această cotitură a Dunării, ca debuşeu sau târg de pescari sub numele SATUL LUI GALAT sau Galac cum îl numeşte cronicarul Miron Costin".
Pe vremea lui Ştefan cel Mare, înfloritoare erau la Dunăre şi Mare, cetăţile Chilia şi Cetatea Albă, cunoscute în documentele vremii ca "Cheile şi poarta a toată ţam Moldovei, a ţărilor ungureşti şi a părţilor dunărene". În aceste cetăţi se scurgeau bogăţiile pământului moldovenesc, spre a fi încărcate pe corăbii şi trimise în Orient. Când în vara lui 1848, cetăţile amintite au căzut în stăpânirea lui Baiazid al II-lea, mulţi negustori şi slujbaşi din administraţie şi vameşi domneşti au trecut în porturile Galaţi şi Brăila ca nişte ctitorii ale lui Ştefan cel Mare, deşi Brăila avea să devină cetate/raia turcească pe când Galaţiul şi-a păstrat totdeauna independenţa.
Cu alte cuvinte, voevodul Ştefan cel Mare, cu duhul politic al înţelepciunii de bun gospodar şi diplomat, a păstrat şi purtat mereu interes ţinutului de la Dunăre, Galaţiului în principal, acolo unde înflorea negoţul ţării...
Galaţiul, primul port al României Mari la Dunăre, având pe apă (se ştie că transportul pe calea apelor a fost şi este cel mai ieftin), comunicaţie cu ţările cele mai îndepărtate din apus şi răsărit, a dobândit cu adevărat o recunoaştere mondială ca oraş comercial.
Până la primul război mondial, marile case comerciale existente în Galaţi, importau din ţările apusului toate mărfurile necesare consumului in-tern între care: stofărie, obiecte de metal, ceasornicărie, sticlărie, fierărie, cărbuni de pământ, cocs, uleiuri vegetale; iar din oraşele Orientului soseau tot felul de coloniale care se vindeau cu preţuri foarte ieftine în toate localităţile ţării.
Cel mai mare trafic la export prin portul Galaţi a fost cel cu cherestea. Este vorba de pildă de anul 1925 când prin Galaţi s-au derulat cca. 70 mii vagoane, cea mai mare cantitate de cherestea din toate porturile Europei.
Sub numele "gălăţiana" în (marea) Asie Mică era cunoscută cheresteaua românească. mai mult, lăzile cu smochine încărcate la Smirna aveau înscrise pe etichetă destinaţia Galatzia.
La începutul secolului XX, prin vama-Doc a Portului Galaţi vasele descărcau diverse produse din Anglia, Austria, Egipt, Turcia, Serbia, Italia, Belgia, Grecia, Franţa, Polonia. Prin aceeaşi Vamă-Doc porneau vapoare încărcate cu produse româneşti la export, către Franţa, Anglia, Cehoslovacia, Austria, Grecia, Germania, Polonia şi Egipt. De menţionat: numai de la transportul cherestelei care sosea direct în port pe calea ferată sau pe apă şi se depozita în docuri şi la Bazinul Nou, destinată exportului, Municipiul Galaţi (atenţie!), în anul de graţie 1925 încasa cca. 20 de milioane lei, aproape un sfert din venitul lui bugetar pe un singur an. (S.V.)

(Va urma)