Oraşul Galaţi - scria marele istoric A.D. Xenopol - "şi-a luat începutul
în urma ţinutului Covurlui, adică numele ţinutului Covurlui este mai vechi
decât al oraşului."
Cercetând numeroase documente vechi, savantul Nicolae lorga a aflat că începutul
oraşului Galaţi "nu este mai vechiu de secolul al XVI-lea, când a existat
la această cotitură a Dunării, ca debuşeu sau târg de pescari sub numele SATUL
LUI GALAT sau Galac cum îl numeşte cronicarul Miron Costin".
Pe vremea lui Ştefan cel Mare, înfloritoare erau la Dunăre şi Mare, cetăţile
Chilia şi Cetatea Albă, cunoscute în documentele vremii ca "Cheile şi
poarta a toată ţam Moldovei, a ţărilor ungureşti şi a părţilor dunărene".
În aceste cetăţi se scurgeau bogăţiile pământului moldovenesc, spre a fi încărcate
pe corăbii şi trimise în Orient. Când în vara lui 1848, cetăţile amintite
au căzut în stăpânirea lui Baiazid al II-lea, mulţi negustori şi slujbaşi
din administraţie şi vameşi domneşti au trecut în porturile Galaţi şi Brăila
ca nişte ctitorii ale lui Ştefan cel Mare, deşi Brăila avea să devină cetate/raia
turcească pe când Galaţiul şi-a păstrat totdeauna independenţa.
Cu alte cuvinte, voevodul Ştefan cel Mare, cu duhul politic al înţelepciunii
de bun gospodar şi diplomat, a păstrat şi purtat mereu interes ţinutului de
la Dunăre, Galaţiului în principal, acolo unde înflorea negoţul ţării...
Galaţiul, primul port al României Mari la Dunăre, având pe apă (se ştie că
transportul pe calea apelor a fost şi este cel mai ieftin), comunicaţie cu
ţările cele mai îndepărtate din apus şi răsărit, a dobândit cu adevărat o
recunoaştere mondială ca oraş comercial.
Până la primul război mondial, marile case comerciale existente în Galaţi,
importau din ţările apusului toate mărfurile necesare consumului in-tern între
care: stofărie, obiecte de metal, ceasornicărie, sticlărie, fierărie, cărbuni
de pământ, cocs, uleiuri vegetale; iar din oraşele Orientului soseau tot felul
de coloniale care se vindeau cu preţuri foarte ieftine în toate localităţile
ţării.
Cel mai mare trafic la export prin portul Galaţi a fost cel cu cherestea.
Este vorba de pildă de anul 1925 când prin Galaţi s-au derulat cca. 70 mii
vagoane, cea mai mare cantitate de cherestea din toate porturile Europei.
Sub numele "gălăţiana" în (marea) Asie Mică era cunoscută cheresteaua
românească. mai mult, lăzile cu smochine încărcate la Smirna aveau înscrise
pe etichetă destinaţia Galatzia.
La începutul secolului XX, prin vama-Doc a Portului Galaţi vasele descărcau
diverse produse din Anglia, Austria, Egipt, Turcia, Serbia, Italia, Belgia,
Grecia, Franţa, Polonia. Prin aceeaşi Vamă-Doc porneau vapoare încărcate cu
produse româneşti la export, către Franţa, Anglia, Cehoslovacia, Austria,
Grecia, Germania, Polonia şi Egipt. De menţionat: numai de la transportul
cherestelei care sosea direct în port pe calea ferată sau pe apă şi se depozita
în docuri şi la Bazinul Nou, destinată exportului, Municipiul Galaţi (atenţie!),
în anul de graţie 1925 încasa cca. 20 de milioane lei, aproape un sfert din
venitul lui bugetar pe un singur an. (S.V.)
