Adevărata glorie a scriitorului nu e când critica îl laudă, ci când criticii încep să se laude cu el...
Literatura postmodernistă pomo-licenţioasă e ca hârtia higienică second-hand, cu care, stergându-te, te murdăreşti mai tare.
Cunosc un hoţ de icoane, care, noaptea le fură, iar ziva se roagă la ele să nu fie prins.
Patria mea e un bulgăr cu care, în vreme de pace, mă hrănesc, iar la restrişte, mă apăr.
Parlamentul X are tot motivul să nu frecventeze şedinţele legislativului: a făcut şcoala la... fără frecvenţă.
Pema adevăratului poet nu are faţă, ci prefaţă şi postfaţă.
Unii scriu o dată pentru totdeauna; alţii totdeauna pentru niciodată.
A abandona creaţia în favoarea politicii e ca şi cum ai schimba Pegasul pe Calul Troian.
Cine s-ar fi aşteptat ca din minuscula piatră care l-a lovit mortal pe Eminescu să răsară atâtea monumente?...
Transfugii sunt ca râurile: se nasc într-o ţară şi morîn alta.
Oglinda mea de scriitor satiric, este lacrima de râs a cititorului.
Scriitorii lasă posterităţii moştenirii; crticii - dezmoşteniri.
Dacă eşti nevoit să scrii din fugă, fugi de scris!
Vai de biserica în care preoteasa e mai scumpă decât icoana...
O carte nouă, ajunsă în anticariat, e ca un copil în azilul de bătrâni.
Admir ramul, dar mai mult rădăcina; ea nu devine niciodată... coadă de topor.