Scriitorul care a dăruit lumii "Un veac de singurătate" se îndreaptă cu paşi (prea) repezi spre locul singurătătii absolute. Măcinat de un cancer limfatic, Gabriel Garcia Marquez a trimis prietenilor, cunoscutilor, lumii întregi o scrisoare de adio, anuntând că se retrage din viaţa publică. Oferim cititorilor noştri aceste ultime gânduri ale "patriarhului" aflat în "toamna" vietii, în traducerea "cat se poate de aproape de spiritul" scrisorii, a lui George Cuşnarenco:
"Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpuşă de cârpă şi mi-ar oferi în dar o bucătică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ce gândesc, deşi, în definitiv, aş putea să gândesc tot ce spun.
Aş da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică.
Aş dormi mai puţin şi aş încerca să visez mai mult, de-abia acum înteleg că pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem şaizeci de secunde de lumină.
Aş merge în timp ce alţii ar sta pe loc, aş rămâne treaz în timp ce toti ceilalţi ar dormi.
Aş asculta în timp ce alţii ar vorbi şi, Doamne cum m-aş bucura de savoarea unei înghetate de ciocolată!
Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viaţă, m-arîmpinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci şi sufletul.
Doamne, dacă eu aş avea o inimă, mi-aş scrie ura pe un cub de gheată şi aş aştepta ca soarele să-l topească. Aş picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti şi o serenadă de Serrat pe care aş oferi-o Lunii. Aş uda trandafirii cu lacrimile mele ca să pot simti durerea spinilor şi sărutul de culoarea cămii al petalelor proaspete.
Doamne, dacă aş putea primi o fărâmă de viaţă... N-aş lăsa să treacă nici măcar o zi fără să le spun oamenilor ce iubesc, că ii iubesc.
Aş convinge fiecare femeie şi fiecare bărbat că la ei tin cel mai mult şi aş trăi îndrăgostit de iubire.
Bărbatilor le-aş dovedi cat de mult greşesc atunci când cred că nu trebuie să se mai îndrăgostească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că ei îmbătrânesc tocmai pentru că încetează a se mai îndrăgosti.
Unui copil i-aş face cadou o pereche de aripi, dar l-aş lăsa să învete singur a zbura.
Pe cei bătrâni i-aş învăta că moartea nu vine o dată cu vârsta, ci odată cu uitarea.
În fond, şi eu am învătat de la oameni atâtea lucruri...
Am învătat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să ştie că adevărata fericire este felul în care urci pantele spre vârf.
Am învătat că doar un om are dreptul să se mire când vede un om căzut, dar de fapt ar trebui să întindă mâna să-l ajute să se ridice.
Sunt o multime de alte lucruri pe care aş putea să le învăt de la voi, deşi, realmente, multe nu îmi vor mai servi la nimic, fiindcă atunci când mă vor pune la păstrare în acea cutie, eu voi fi murit deja".