MOTTO:
Nu sunt nici bătrân, nici ticălos să mă bucur iarăşi de viaţa ta nici jos nu trage vârsta mea nici sus: doar îmi stă deasupra capului ca o spadă azvârlită,
şi zi de zi, ameninţându-se pe sine.

“...Poetul naţional – ochiul Atavic al poporului.”

ARTA POETICĂ ŞI POLITICA*
(fragmente)
Sunt revoluţionari şi-au făcut revoluţie;
Cucerirea puterii, păstrarea puterii.
Au schimbat toate: ale pământului
Şi-ale maşinilor – au fost puse-ntr-alte
Deprinderi. E bine, e rău, nu putem
Să cunoaştem. Dar vieţile oamenilor
Se ivesc, ajung în deplină formă a tuturor
Bucuriilor şi dezamăgirii,
În datinile şi-mprejurările ce le-au conceput
Revoluţionarii-n putere.

Unii inspiraţi divin din viaţă, alţii
Deloc inspiraţi. Cei puţini, de-al căror
Cuvânt, ţin vieţile celor mulţi sunt şi ei
Artizani. Poeţi de duzină sau unici
Dătători de direcţii. Mari stilişti ai politicii
Şi strategi în idei şi-n fapte…

(…) Poezie revoluţionară fac eu, carele sunt
Cel mai nepriceput în practica revoluţiei.
Tehnică poetică pe măsura realităţii şi-a
Viitorului, eu inventez, eu aplic. Eu,
Carele sunt mult mai supărat şi dat la o parte;

Arta poetică se deprinde să fie uitată
Poezia este-ntotdeauna altceva
Decât se învaţă a fi îndeobşte-
Poezia-i ca istoria. Istoria-i ca Poezia
Nu există modele de urmat.

*(Poemul face parte din volumul „Elegii Politice” apărut la Ed. Cartea Românească, 1980, redactor Mircea Ciobanu)