Moto:
Doamne, de când trăim şi n-am fost la Dunăre şi nu ştiu apa cum este făcută de se poate înota…

BURUIANA ÎN AMURG
Loc de astâmpăr, loc de buruienit,
se sparge clipa-n spini şi ziua scade,
frunzele mici, portocalii brancarde,
păzesc un echilibru neclintit

Şi chiar pentru păianjenii cetăţii
arată legea că e timp avers
când buruiana trece-n univers
prin marea grijă a singurătăţii.

ÎNTOARCERILE
Cad parcă uşor, parcă în bine,
Frunzele cad peste zăpadă.
Anii, privirile şi amintirile
Cadă-mi şi scadă.

Se-ntorc neprimitele, necălătoarele
Păsări care credeau înspre sus…
Şi iarăşi nu sunt eu soarele,
Eu, care le sărut.

CALOIAN
Caloian sunt, netezit de o stea,
Veşnic strigat de ţărâna care
Rămasă-i mai puţină prin plecarea mea
Şi mai risipitoare, mai risipitoare…

Veşnic strigat, mult amânând,
Numai steaua mă poartă dulce,
Până când va cădea, până când
Mă voi lipi pământului…

CUM ŞTIU
Cum ştiu să tremur, să-mi fie frig,
Vreau mult să-mi fie frig. E o mirare
Că-i vară şi că Doamne, nu strig.
Dar vino! Vino albă ninsoare…

Beat sunt sub cerul gol. Aerul peste zi
Fierbe descântece din alte vremuri
Şi dacă iarnă, nu vei mai veni,
Cum am s-arăt, frumos,că ştiu să tremur?

VORBE ARUNC
Apei nu-i spun că e de înecat,
Vreau să creadă că voi veni
Şi să se bucure-n taină, să mă aştepte beat
Într-o noapte să vin sau pe un cer de zi.

Vorbe arunc despre când mă voi arunca,
Pieptul să-i ştiu şi coapsele fierbinţi…
O, apă vie, apă a mea,
Cum te mint, cum mă minţi.

RÂND
Rând aştept la moarte, parcă
tot aud cum se-nvechesc,
ochiul, glasul meu lumesc,
vâsla, cârma de la barcă.

Şi nu-mi vine rândul, viaţa
Hărăzită-i în ascuns,-
De un miel cu botul uns
De-ntuneric dimineaţa.

INTRU ÎN MARE PALID ŞI ÎNCET
Intru în mare palid şi încet
aş putea muri de frica mării
dar mă înviază recele concret
de pe crucea caldă a spinării

Şi mă înviază veşnicul balans
şi mă înnoieşte cu răcoare,
aş muri cu marea în extaz,
aş muri de-a pururi în mare…

MI-AR TREBUI O ASPRĂ MUSTRARE
Mi-ar trebui o aspră mustrare,
strig tare să mi se dea,
dar au plecat păsările călătoare,
va ninge în curând sau va ploua.

Nu se mai întoarce nimeni din drum,
strigătul se-nvecheşte, e cam desuet,
nepedepsit voi rămâne oricum,
nepedepsit şi poet.