Când am sosit la Galati, am avut impresia că în acea noapte toată lumina a căzut pe pământ ca un balon istoric cu nacela întunecată răsturnată în aer. Lumina avea greutate materială, apăsa pe clădiri şi le turtea, le făcea cuburi, dreptunchiuri, pe toate muchiile şi fetele piramidelor se aşeza misterul unei noi arhitecturi. intr-o atmosferă de mare sobrietate m-am gândit că acest oraş este alb, în sensul stării de spirit; aici se poate tine o mare conferinţă pentru pace, se poate fabrica cel mai bun oţel sau aici poate locui un mare savant atomist.
Un oraş proaspăt construit parcă numai după gustul şi îndrăzneala adolescentilor. Când începe să bată vântul, vine dinspre Dunăre un miros tare de apă, oamenii presimt ploaia şi multimea se împrăştie facând un straniu zgomot de cuvinte vii.
Dorim din suflet să vedem faleza şi coborâm scările care par noaptea dantura frumos sculptată a unui animal preistoric, vântul bate şi ne subţie trupurilecându-le săgeţi negre azvârlite spre mal.
Dunărea se vede ca un zid negru, câteva vapoare întepenite în radă ne dau sentimentul singurătătii, aici e respiraţia oraşului, aici e punctul vulnerabil, se întrerupe pământul nostru şi începe Dunărea noastră. Ne apropiem şi simţim valurile înăuntru cum se încaieră ca animalele turbate, apa de aici este un element de mare vitalitate, peste ea nu se poate clădi, ea nu se poate civiliza, apa e un element pur şi primitiv, e liberă şi vulnerabilă!
Bărbatii singuratici trec pe mal, muncitorii din port se întorc acasă. Ploaia începe şi portul se vede prin mii de linii subţiri de apă orizontale, peste lumea acvatică parcă şi-a trecut linia de calcul un arhitect. Nu e nimic care să romantizeze peisajul acestui port, totul este nou, dur, modern şi atât de proaspăt încât îţi vine să miroşi fiecare piatră, fiecare dig pe care l-a stins.
Ne plimbăm pe ploaie, din blocurile noi se aud voci distincte: de copii, de bărbati, de femei, casele au suflet înăuntru, sufletul în afară.
Ne gândim la ziva de mâine; cine va fi primul om care va vedea portul, cine va cumpăra primul o carte de la librărie, dar jucării cine va cumpăra primul? N-am făcut încă cunoştinţă cu nimeni, parcă am văzut o creatură superbă, un lucru nemaipomenit şi mâine urmează să ne fie prezentat creatorul.

(Din pagini regăsite, Volumul AMINTIRI DIN PREZENT, Ed. Sport-Turism)