LUNILE ANULUI
într-un comentariu liber de Bogdan Ulmu fostul preşedinte al Academiei Libere - IAŞI - ROMÂNIA - EUROPA -

Ianuarie - de-i mai spune şi Călindar, Gerar, Ianuar sau Ghenarie (fiecare-i zice după cum a auzit pe-acasă, încă din copilărie; tot aşa cum soţiile tinere fac sarmale numai după reţeta distinsei lor mame, depozitara adevărului absolut în materie de bucătăreală).
Prima lună a anului îşi trage numele de la Ianus, celebrul rege care avea două fete (cu una se uita în urmă - vezi şi piesa lui Osborne Priveşte înapoi cu mânie -, iar cu cealaltăcăuta înainte, conform îndemnului fotbalistic Sempre avanti! De fiecare 1 ianuarie ne bucurăm, aberant, că se mai duse-un an, de parcă am întineri şi noi odată cu instalarea zilei de Sf. Vasile.
Apropos: în noaptea onomastic citată, există obiceiul ca fetele de măritat săpună "punţi", pentru a-şi visa viitorul mire. Chestiunea fu dezbătută şi de-un cunoscut mitolog din Oaş (Th. Wilder) în cartea sa Puntea sf. Ludovic.

Februarie - se pare că-şi trage numele de la Febris, zeiţa romană a frigurilor (oricât de redundantă vi s-ar părea etimologia). I se mai spune Faur, Făurar şi Fevruar. E o perioadă în care românul, intră în sărbători încă de la Sf. Niculae, meditează: "n-o fi prea devreme să-mi reiau activităţile lucrative?" În general, e!
Oricum, pe 24 ale lunii se încinge guleai ţapăn, întâmplându-se să pice Dragobetele (Dragobete's day cum zic naţionaliştii!), iar fetele-şi fac (Iaaar???! ! !) de ursită şi de dragoste căci, deh, primăvara reintră-n drepturi mintenaş, iar viaţa fără dragoste seamănă cu un nonagenar ce nimereşte, anapoda, în paginile revistei "Hustler".
În februarie s-a născut şi scriitorul Nicolae Ionel - deci, un motiv în plus să considerăm luna drept una importantă...

Martie - vine de la Marte, zeul roman al răzbelului. Nume conspirativ: Germinar, Mart & Mărţişor. Primul este tratat şi-ntr-un celebru roman al lui Zola, al doilea are conotaţii ludice (vezi răcnetele jucătorilor de table!), iar ultimul a rămas celebru prin grădina lui Arghezi - cea în care Zdreanţă fura ouă fierbinţi de sub găini normale, iar Mitzura învăţa, încă de mica', statutul PRM.
Pe 8 este sărbătorită femeia, tovarăşa (pardon de exprimare!) noastră de viaţă, obicei care scoate din calicie pentu câteva zile, confecţionerii de mărţişoare şi patronii de localuri discrete. Fără apropouri, reamintim că-n martie is Babele (plus Moşii). Drept care sunt sărbătoriţi, cutumiar, Cornelui Baba, Baba Bulandra, Suzana Gâdea, Mihai Moşandrei, Gică Petrescu, un înţelept din Tibet care a pries în buchetul vieţii fix 143 de trandafiraşi şi prietena mea, distinsa doamnă Areta Moşu.

Aprilie - vine din slavă, Aprilie. I se mai zice şi Prier. Am cunoscut şi o actriţă cu numele Apriliana... precum şi un volum de versuri Întunecatul April.
Lund' importantă, desigur, din moment ce-n ea (pe 29) s-a născut semnatarul acestor rânduri. Au mai văzut lumina zilei în nopţile lui aprilie şi alţi scriitori, filosofi şi artişti - mai puţin cunoscuţi (Oskar Strauss, Edmund Husserl, St. Heym, Haendel, Maimoinde, Tomozei, Florin Călinescu, Uma Thurman...).
De Sânjeorz, mamele fetelor de măritat pun leuştean sub pragul uşii bisericii, iar după slujbă-1 duc acasă aghezmuit (şi leuşteanul, nu doar soţul) şi stropesc cu el domnişoarele, pisicile, juncile şi găinile care vor să aibă noroc în dragoste.

Mai - vine de la sus-citatul Maimonide? ori din latinescul maius? Oricum, îi mai zice şi Florara. În mitologia băştinaşă, fetele mari, ca să se mărite repede (iaaarrr???! ! !) sacrifică un cocoş, băgându-1(brrr!= în cuptor, de VIU! (cine dracu' o mai lua una atât de sadică?). În fine, de aici s-a născut melodia "Cocoşele, cocoşelule/ ai venit târziu asear' acasă!/ Cocoşele, cocoşelule/ acum ai o creastă tare arsă!".
A, să nu uit: tot în luna cu pricina se mai iviră pe lume George Clooney, Traci Lords, Samuil Micu, Elvira Godeanu şi Jean Bart. E o lurid agreabilă, deoarece încep să se deschidă terasele & grădinile de vară: să te ţii tiutiuncăneală, vere!...

Iunie - vine din slavă (Ijuni). Sau poate şi de la Grigore Iunian, avocat şi om politic (1882-1944). E preferata copiilor şi-a senililor, pe motiv de 1 iune, Ziva infantilismu ui.
De Sânziene, pe 24, se împletesc cununi de sulfină şi se-aruncă pe casă; dacă a doua zi cununa are boabe de rouăpe flori, înseamnă că sigur într-un an aruncătoarea se va mărita, spre uşurarea părinţilor şi-a folcloriştilor.
I se mai zice şi Cireşar, inspirându-l pe Constantin Chiriţă în elaborarea trilogiei arhicunoscute şi pe textierii de muzică (jenant de) uşoară, care-au uluit ascultătorii cu refrene originale gen "dragostea-i obicei vechi/ cu cireşe la urechi". Şi-n această lună se iviră pe lume unii literati, dar nu le mai dăm acum numele, sprea a nu ni-i sui în cap pe nominalizaţi... (fac o excepţie doar în cazul V. Popa-Homiceanu, fiindcă mi-e prieten).

Iulie - la ea e mai clară originea (Iulia, fiica lui Caesar; ori Iulia, fiica lui Augustus, în cel mai rău caz Iulia, soţia lui Septimius Severus - cel care a apărut şi la decernarea premiilor UNITER, salutând problema Teatrului National).
I se mai zice Cuptor, în semn de apreciere faţă de sutele de turci care tin brutării în tările române, ori au ridicat o fabrică de droj die de bere la Paşcani (dând locuri de muncă harnicilor ghiauri din oraşul Corinei Dănilă).
În această lună s-au născut Prinţesa Diana, Kafka, Lollobrigida, Mirabela Dauer, Daniel Iordăchioaie, Similea, Pîslăriţa... mar% de marfă, tată!

August - August a fost primul împărat roman Au mai existat Sf. August(in) şi un oarecare August Prostul (observaţi, întâlnim prima lună a anului care are autoironie!). Era şi un serial tv Un august în flăcări:
Poporu-l mai alintă cu termeni cvasi-tandri precum Gustar şi Măsălar (nu se ştie exact, de ce). Nu-mi face plăcere să întârzii asupra subiectului: cele mai multe iluzii mi-au murit în august! ...

Septembrie - cei care au proaspătă în memorie Noaptea furtunoasă, ştiu că i se mai zice şi Răpciune. Mai fredonează iubitorii de artă, desigur, melodia cu Belafonte & Mouscouri, ori piesa lui Mazilu Frumos e în septembrie la Venetia, filmul lui Timotei Ursu cu titlul omonim...
În septembrie mai sună clopoţelul, teatrele încep stagiunea, gospodinele spală borcanele pentru murăturile de luna viitoare; pe 14 fetele care vor să se adune la viitorarea lor casă (of!) îşi "fac" de măritat strângând mătrăgună (La Mandragola, cum spunea Machiavelli). Mustăriile îmbină lumea la o pastramă şi-un tulburel, aşa că nimeni nu mai are chef să-şi amintească aniversările creatorilor septembrişti, (fie că se numesc ei Bach, Bacovia, Suchianu, ori Marina Voica...).

Octombrie - de-i mai zice şi Brumărel! Lună care- a inspiratputemic folclorul şi mitologianaţională, numitul Brumărel devenind, prin antropomorfizare, unvoinicel cu păr bălai, mânca-l-ar tata!
Ce găseşte dârlăul prin codrii & poieniţe? O gingaşă garofiţă, sub care (rima e voluntară!) dormea o copiliţă. Fata e cu-atât mai tentatntă cu cât are sânul (era amazoană, pesemne!) plin de flori. Voinicelul vrea să-i descheie corsajul spre-a mirosi efluviile florale, dar fata, bizar educată, răspunde: "Nu sunt fată mare/ să dau gura la oricare! (prejudecata spunând că tocmai fata mare n-o dă la oricare!). Curios, Brumărel continuă investigaţia: "Ce eşti, fată, ori nevastă/ sau zână din cer picată?" (par¬don de rimă) etc.
Câtă candoare are poporul şi unde-l duce o simplă şi banală lună de toamnă! ...

Noiembrie - vine de la bătrânul Noe, acela cu arca, desigur- Si de la mai tânărul Dan Pita (Noiembrie, ultimul bal). Ii mai zice şi Brumar.
În noaptea de Sf. Andrei ("Sfinte Andrei, scapă¬mă! Si eu sunt român!" -clama Venturiano) fetele-şi pun sub cap 41 de boabe de grâu, dacă visează că li se fură cerealele, înseamnă că au dat lovitura! (după cum vedeţi, în mitologia românilor, fie iară fie vară, fata are o idee fixă: să se vadănaibii la popă, de brat cu guguştiucul care cade-n plasa vrăjilor; ai zice că altă treabă nici n-au paceaurele, decât să folosească tradiţionalul calendar exclusiv în scopuri maritale).

Decembrie - asta da, lurid! Sărbători, Sfinţi, Ignat, şorici şi caltaboşi, zile libere, grup! Se mai numeşte Undrea sau Andrea (de-aici obiceiul croşetatului, în serile lungi în care mâţa se joacă sub cuptor cu smotocei, iar omul stă pe cuptor şi se joacă cu coferul plin de molan).
Pe 4 şi de 6 ale lunii fetele-şi pun turte de dragoste pe noptieră... inutil să vă mai spun de ce... iar pe 24, altă trăznaie: fata mare pune lingurile murdare sub pemă să-şi vizese... ştiţi dvs. ce! (iarăşi nu văd cum un june cu minte ar da târcoale uneia care pune veselamurdară în aştemut, în loc s-o ducă-n chiuvetă; dar de cât vin se consumă în preajma sărbătorilor, e cam greu să găseşti logică la gospodini, gospodine şi uceniciţe într-ale semnificaţiilor luniloranului).

La bună vedere, spor la lectură şi măcar patru anotimpuri tihnite, de'acu' încolo!
LA MULTI ANI CU SANATATE!
B.U.