Rimel de vânt

Când plouă,
se iubesc unite-n geam
(vis transparent)
culorile - cu tine,
se-amestecă tânguitor,
subţire - fir dezleygat -
de tot ce nu mai am...

Oricâtă ordine în ploi
aş vrea -
Ele conspiră-n mii de anarhii.
Se împletesc dezordonat,
când vii -
să laşi - rimel de vânt -
pe tâmpla mea.

Te mai privesc...
fereastra-i udă, pot
să-i văd -
schimbarea de culori când treci
sub o umbrelă neagră
- şi te-apleci
să nu îmi ştergi culorile de tot!

Nu te-am oprit atunci....
...A doua zi -
am refăcut tabloul
de pe geam.
Mi s-au furat culori
şi nu mai am
decât o singură culoare...
- şi e gri!

Dacă treci mâine seară
- te-aş ruga -
toate culorile s-aduci în casa mea!

Faleza

Verde-n galben-sângeriu,
seri nu pot şi scris nu ştiu
despre ce apus să fiu -
Soarelui punct rubiniu!

Şi de când mi-e toamnă
- frunza mă răstoarnă
Şi de când mi-e apă -
drumurile-mi seacă....

Roşu-albastru-negurat,
am fost cer şi mal uitat
De de-a lungul despicat -
într-un timp nenumărat.

Căi nestrăbătând -
nici în vis nici gând.
Mă tot duc privind -
umbra să ţi-o prind!

Doar apus şi rece vânt -
spate-de-privire sunt...
lăngă apă şi pâmânt -
coborât în legâmânt.

Meditând străbat -
lungul fără lat
... Şi mă simt legat
între mal şi-nalt.

Dunărea
Ştii, vara în apus,
sau răsărit -
cum sar zglobiu
din undele-i scântei?
...Dacă te uiţi atent
în ochii ei, vei înţelege
de unde-am venit!

Ne-a fost alean
şi pavăză ... şi sân -
Am supt putere
şi-am crescut frumos
alunecând pe ea
în sus şi-n jos...
ne-a fost şi drum
şi lin popas şi mal...

Trecutul ei nestăvilit
l-am pus -
să dea lumină nopţilor
- şi-a dat!
Am vrut să-nece răul
- şi a înecat
tot ce i-am dat,
tot ce ne-a stat în drum!
....
Acum,
cu-atâta drag
şi sete de scântei -
Ne pierdem...
legănaţi pe braţul ei!

Atuul toamnei

Atât de-aproape eşti,
te simt -
...aduci parfum de vânt şi ploi.
Poveşti nescrise despre noi
- neîntâmplările dezmint!

Miroase fin, a tine toamna asta,
eşti tu în ea şi ea este în noi -
dezlănţuiţi - în frunze... roi
de aripi frânte-mpodibind fereastra.

Ca tine - toamna asta trece nudă,
poem în frunze-albastre-a risipit
cuvintele în care te-am iubit
şi care-acuma pieptu-mi udă!

Ce chip încremenit mi-arată toamna...
şuviţele-i de păr sunt ramuri seci
din care te desprinzi şi pleci
răstălmăcind visări de-a valma...

Îmi e supremă - eu îi sunt supus
-Îmi eşti iubită - ea îmi este Doamnă -
tandem care mă pierde - înspre iarna
Palatului - de care nu ţi-am spus...

Acolo voi fi Prinţ de Alb, iar tu -
vei fi - al Toamnei-veşnice - Atu!