CARTEA STRĂINĂ


"NORUL PASAGER" al Iui Kalidasa


Transcrieri din sanscrită în franceză şi română (traduced şi repovestiri de Viorica S. Constantinescu, ediţie îngrijită, note şi postfaţă de Livia lacob)
Editura Institutul European, laşi, 2016, 134 pagini

Această carte aparţine unui "Print al Poeţilor" care a peregrinat prin lume la răscrucea erelor şi a înzestrat tezaurul sanscrit cu poezie dramatică (vă reamintim "Sacontala", tălmăcită mai întâi de George Coşbuc), poezie lirică (din care primim acum un admirabil dar: "Meghaduta") şi poezie eroică. Pentru a ajunge la performanta de a întruchipa în limba lui Mihai Eminescu (şi el - sensibil la poetica sanscrită) valori ale creaţiei lirice ale lui Kalidasa, doamna prof. dr. Viorica S. Constantinescu, reprezentantă şi model al şcolii academice ieşene, a ajuns ca, prin studiu profund, să contureze structura polifonică (sunete şi forme) ale uneia dintre cele mai vechi creaţii ale? umanităţii. l-a fost alături distinsa doamnă prof. Livia lacob, prestigioasă cunoscătoare a arhitecturii limbajului din acel vast spaţiu de cultură.
"Norul mesager" nu este un titlu oarecare: în sanscrită, substantivul "ghana" semnifică o matrice a lumii în perpetuă devenire; "ghana" poate fi norul care schimbă şirurile de semne ale cerului. Cel mai fascinant dintre ele este desigur viaţa, "un dar pe care-l merităm, cum spunea poetul indian Rabindranath Tagore, numai atunci când il dăruim." Viaţa, cu frământările şi cu amăgitoarele ei limpezimi trece precum trec "norii" lui Aristofan - din anotimp - în anotimp. Venerabilul Kalidasa a fost înzestrat cu darul de a recepta mai multe "Ritusamhara", poetul fiind părtaş la acele secvenţe ale anului care intensificau nu numai semnele ci şi finalităţile dragostei. Orizontul rămâne acela al zeităţilor şi al reprezentanţilor lor pe pământ, naturi efemere totuşi. Cultul norilor este o mărturie asupra ethosului reflectat în creaţia lui Kalidasa. Norul mesager pare a fi menit spre a înfrumuseta fiinţa prin noi valori de cunoaştere: "După ce te vei fi odihnit, mergi mai departe,/Stropeşte cu picături de ploaie pădurile de iasomnie/De pe malurile înfloritoare ale pâraielor/.../Trupul tău, norule, va creşte/De la fumul ce iese prin ferestre./Femeile îşi vor aranja părul,/ Tu vei fi omagiat şi de dansul păunilor./Oboseala drumului îti va fi răsplătită/De femeile cochete din palatele de flori..."
in anotimpul ploilor, al stropilor de rouă, al aşteptării şi al iubirii, sălaşul plutitorîi apare poetului ca o cetate a lui lndra, zeul cerului, al tunetului şi al ploii. Sunt evocaţi: zeul Vişnu, un fel de păstorîn robă albastră, Civa, devenit stăpân al cerului, al pământului şi al enigmaticului "ţinut inferior" (după ce îl învinsese pe Goja, personaj satanic) Balarama, fratele lui Krişhna I Numit Părtătorul fierului de plug". Sagara este hindusul care, potrivit cu disponibilităţile temperamentale, a obţinut, într-o căsnicie secundă, nu mai puţin de 60.000 de urmaşi. Kama, prezent şi într-un vers eminescian, se înrudea cu elinul Eros, iar Brahma, sensibil la marea creaţie, nu se depărtează prea mult de "Kali cea neagră" imprevizibila zeitate ca un "nor întunecat".
Dacă, odinioară studenţii interesaţi de sanscrită ajungeau anevoie la sursele de informare, în prezent, iată, acestea se află... la purtător. Doamna Viorica S. Constantinescu este înzestrată şi cu darul povestirii. Când scrie despre Taraka, iubitorul de haos, biografia lui fabuloasă primeşte configuraţia hiperbolei: "Din cauza lui, soarele nu-şi mai revărsa razele ca altădată, luna apare cum şi când vrea ea, vântul nu mai suflă cu putere, anotimpurile au abandonat ordinea lor. Stăpânul oceanelor nu se mai ocupă decât cu înmultirea perlelor..."
"Norul mesager" ne descoperă de asemenea splendori ale naturii: orhideele tămăduitoare, fascinantă "floare de Kataka", floarea de lotus iubitoare de Soare, răbdătoarea ripas, arborii Mandara...
Fecioarele hinduse îşi mai aşteaptă oare şi în lumea de azi Nemuritorii? Nu ştim, dar suntem siguri că "iubita norului este lumina". Noi ne gândim însă la Lumina trăită, chiar dacă ea pare Nevăzută.

Virgil Nistru Ţigănuş