UN DEBUT TÂRZIU


Dorinel Ghiţău


Primăvara târzie

i-am căzut
primăverii în genunchi,
când ea ningea
nestăpânit spre mine -
cu toate cuvintele
şi necuvintele de sus,
mă tot ameninţa
că nu mai vine !

abia ivită,
se supărase pe un gând -
... zicea că ce să schimbe Ea
- o întrebare?
făcând abstracţie
de atâţia pomi cu flori,
nu-ngăduia
să vin şi eu cu-o floare !

în spatele ei,
vântul şuiera cu ger,
se năpustea
pe ramuri înflorite
şi mă durea, cu fiecare pom
care cădea,
din vină neştiută !

M-am ghemuit
şi am îmbrăţişat
micuţa floare.
Mă aştepta ...
Eu, cum să nu tresalt,
irevanşard
şi să înfrunt,
în alba nebunie,
al iernilor asalt?!

... înduplecată,
a venit la mine:
ridică-te, mi-a spus,
să-ţi dau ceva ! …
Zâmbea căldură,
păsări şi lumină
şi-n ochi purta,
ca pe un nimb -
iubirea ta.

Calea Lactee
Nimeni nu poate şti
cum va fi ...
vremea, se rostogoleşte
de-fiecare-dată
altfel, ca un cerc
a cărui linie -
nu se mai încheie
şi ignoră
limita gradelor
admise de noi -
Tridimensionalii
acestui Univers,
atât de mare
că, oriunde ai sta
eşti tot în mijlocul Lui!
Aşa, automat,
devii greu de neobservat.
Dacă treci în gând,
cu o femeie
de Calea Lactee,
tot în mijloc eşti ...
Te dumireşti
şi te opreşti
oricând - tot aşa -
din gând!
... apoi,
numeri până la doi –
Aşa se numără,
în drumul fără anotimpuri,
Timpu’
- unind, până la ea,
linia cercului tău
cu linia cercului ei,
Simplu.

Primul zbor
Nu pot să zbor,
am aripi doar în vis ...
şi trupul mi-e plăpând
... mă voi strivi,
sub mine dacă vânt
nu va mai fi ...
N-aş vrea să cad
în propriul meu abis !
... în tine astăzi am
şi cer şi vânt -
pot să mă-nalţ,
puţin, mă vei simţi
când dăruindu-mă -
Te voi iubi
purtată-n ceruri
de un singur gând.

Trecutul trist
afară l-am lăsat ...
m-am dezbrăcat -
priveşte-mă, sunt goală !
Păşesc plutind pentru
întâia oară
cu trupul meu
în tine-mbrăţişat ...

Înalţă-mă spre tine
şi-am să zbor -
Coboară către mine
să-mi fie mai uşor !