SEMNAL


ALEX ÎŞI CAUTĂ DRUMUL


O nouă carte îşi găseşte locul pe raftul cu valori al Bibliotecii scriitorilor brăileni. Avem în fată un volum de poezie, debut editorial, „Drumul către amintiri", (Ed. Lucas, 2016), sub semnătura lui Alexandru Ene.
De continutul fabulelor acestui creator am luat, cu plăcere, cunoştintă din pagina culturală a săptămânalului „Brăila", dovadă că a debutat publicistic cu ceva vreme în urmă. Venise timpul ca toate creatiile lirice să fie prinse într-un volum. (0 lansare în cadrul cenaclului „Casa Sperantei" a avut loc miercuri, 10 gustar 2016).
Volumul poetului Alex Ene este structuratîn trei părti: versuri, fabule, catrene epigramatice. in această mini-cronică spatiul tipografic nu ne permite o abordare exhaustivă a volumului. Drept urmare, am optat pentru varianta de a ne ocupa de o singură temă, poezia de sorginte socială. „De ce stânga, de ce dreapta, Eseu la foc automat..." (pp 54¬55) este copilul preferat sufletului poetic, altminteri de ce ar fi citit această poezie în cadrul taberei literare de la Lacu Sărat?! Poate şi din dorinta de a o expune judecătii publice? Oricum, creatia aceasta cu opt strofe, având versul cu multe silabe şi rimă împerecheată este evident o antiteză de actualitate între principalele doctrine ideologice. Răzbate, la un moment dat, regretul că opozantele şi-au unit eforturile în opera de demolare natională întrebând retoric, trist şi acuzator: „De ce stânga şi dreapta au devenit perechi / şi¬agoniseala noastră e dată la fier- vechi?".
Fiorul patriotic, dragostea de neam şi tart răzbatîn versuri de suflet (şi cu suflet de adevărat roman), în „Cănt pentru tam mea" (pag65): „Eu cant prin versuri româneşti / Lumina vietii pure ca o stea / Că-n lume alta nu găseşti / Cum este Romănia, tam mea". Şi continuă cu invocarea eroilor neamului, a făuritorilor de istorie dar şi a personalitătilor care şi-au pus amprenta pe cultura, arta, literatura contemporană.
In fata pragmatismului contemporan par desuete sentimentele de patriotism luminat, unii acuzând de nationalism ce nu le convine, dar Patria rămâne, este vie, la sânul său cresc puii de români. Aici au fost de milenii, aici vom rămâne în vecii vecilor, nici o globalizare nu va dezrădăcina fibra de simtire românească.
Poetul Alex Ene nu face paradă de patriotism lozincard ci simte valurile potrivnice ale unei istorii nedrepte, scrie şi caută pe struna sentimentelor proprii, n-o face vindicativ ori cu elan revolutionar propagandistic.
Poezia sa se încadrează în tipare clasice, după prozodie, având modele-ancoră pe Eminescu, Alecsandri, Coşbuc, Arghezi, poate şi pe Adrian Păunescu (deşi n-o recunoaşte explicit).