O CARTE ANUME


„Antihistorii de Galaţi"
de Tudose Tatu


În vremurile în care istoria este scoasă din programele şcolare şi în care diversele asocieri intelectuale, de tip USR, sunt conduse, din păcate, de impostori jucători de „alba-neagra", iar altele din domeniniul strict al istoriei tind să devină peste măsură de elitiste, se mai naşte şi la Galaţi câte o rară carte, care pare că încearcă să convingă că este bine şi deci necesar să se revină cât mai repede la o normalitate. Adică la cercetarea profundă, „analitică", aşa cum îi place „analistului" Tudose Tatu să o şi să se numească. Am vorbit de mai multe ori, atunci când am avut ocazia, despre limba plină de arhaisme, de fragmente mustoase de limbă veche, „o comoară, în adâncuri înfundată", pe care Tudose Tatu le foloseşte în scrierile sale, probabil cu intenţia cantonării cetitorului, din toate punctele de vedere, în perioada despre care scrie.
În această carte autorul mărturiseşte intenţia de a răsturna o parte a istoriei locale, din care lipseşte elemetul esenţial al istoriei, adică adevărul, la care nu se poate ajunge decât dacă el se relevă ca rezultat al unei cercetări îndelungate şi analitice, un fel de istorie comparată, o specie de cercetare tot mai rar folosită. Cei care au scris, la aflarea în treabă, texte despre una sau alta din chestiunile care se cereau lămurite, vor avea însă surpriza să-şi vadă puse direct la coşul de gunoi aceste false texte de istorie, fără nici un fel de menanjamente, cu o duritate ce se poate spune că-i este specifică „analistului publicist" Tudose Tatu, un om „tare de vârtute".
Sunt foarte multe subiectele abordate în După părerea mea ştirea cea mai interesantă este aceea că a existat un ţinut în Moldova despre care de la 1445/6953 nu s-a mai pomenit nimic, neexistând în cercetarea istorică de până acum. Astfel, spune autorul, că la 20 februarie 1445/6953 Ştefan al I I-lea voievod făcea cunoscut că a dat şi dă sfintei mănăstiri Moldoviţa ,jumătatea iezerului Covur şi jumătatea acelui iezer de la Covur care dă în Ilp, cu toate veniturile, şi vama din toate părţile Covurluiului". Autorul, pornind de aici, face un şir întreg de raţionamente şi raportări la alte texte şi ajunge la concluzia potrivit căreia „Covur, Covur, sigur nu este iezerul Covurluiului cel dintre Folteşti şi Chiraftei, cum ar părea la prima vedere şi a părut altor istorici nedeprinşi cu geografia" (p. 98 99). Cetitorul o să urmărească, cu siguranţă, argumentele care dădeau „statutul de ţinut al zonei „ţinutul Covur, de o parte şi de alta a Prutului, ulterior numele rămânând consemnat doar la vest de Prut, Covurlui" (p. 100). Această descoperire este într-adevăr o ştire istorică importantă şi sper ca descoperitorul ei să aibă toate argumentele necesare pentru a fi încorporată istoriei Moldovei. Pornind de la o hotărnicie de moşie autorul se străduieşte, pe parcursul a mai multe pagini, să facă decriptările şi transformările la zi a tuturor unităţilorde măsură folosite de cei care au „stâlpit moşia", astfel ca cetitorul să înţeleagă cât mai exact care era dimensiunea târgului Galaţilor, în interiorul cărea cetitorul nostru asistă în curând la o analiză extrem de amănunţită a planului Galaţiului, facută de „analistul publicist" Tudose Tatu, plan făcut de un Michael Merkelius , agent (cancelistul, n.a.) consular austriac de la Bucureşti.
„Analistul publicist" Tudose Tatu dă un recital de fantezie şi virtuozitate vis a vis de tot ce cuprinde această hartă, pe care o vede peste un timp atârnată în sala de consiliu a rimăriei, ca pe o nestemată a istoriei acestui oraş. Cei care au scris câte ceva despre bisericile oraşului or să aibă momente în care nu vor putea să înţeleagă de ce le-au scăpat lor chestiuni esenţiale privitoare la istoria acestora, mai ales că unii dintre ei au avut la distoziţie, fără cenzură, toată arhiva de la Roman şi de la Galaţi. Atunci când vorbeam
de Tabula Peutingeriană ca fiind o hartă formidabilă, depozitară a unor informaţii istorice pe care numai ignoranţii pot cuteza să nu o cerceteze, trăia profesorul Paul Păltănea, iar „analistul publicist" Tudose Tatu participa şi el la acea comunicare cu multe scântei. Astăzi mă bucur că unii au învăţat totuşi ce înseamnă soliditatea hărţii şi cartografia, ca sursă nepreţuită de istorie veche şi iată că ideia face pui.
Îmi amintesc de o comemorare a d-lui Paul Păltănea, desfăşurată la BVAU din Galaţi, loc în care un arheolog local era în stare să măture pe jos cu „analistul publicist" Tudose Tatu. Ştiam chiar de la regretatul profesor că acest om se opusese la editarea operei lui de bază şi mă uitam uimit la ce înseamnă în istorie proletcultismul. Ei se opuseseră şi la primirea lui în catedra Universităţii Dunărea de Jos. Cetindu-i astăzi cartea eu sper ca şi arheologul respectiv să regrete că nu a fost corect. Mai recent o doamnă cu pretenţii în lumea literelor spunea, cu revoltă şi dezinvoltură, că după Istoria d-lui Păltănea nu a mai scris nimeni istorie solidă despre Galaţii de după 1919. Săraca doamnă însă nu cetea desigur scrieri noi, dar are acum o şansă să-l cetească pe autorul acestei cărţi şi a celor care urmează, aşa am înţeles eu de la el, până când, în fine, istoria de după 1919 a oraşului o să vorbească şi despre farisei, trădătorii de neam şi despre excrescenţele proletcultismului de pe la noi, care să satisfacă istoria lipsă.
Istoria prietenului meu, domnul „analist şi publicist" Tudosie Tatu, mi se pare a fi un fel de istorie viforoasă, scrisă pe palimsest, asta pentru a nu mai risipi pieile oilor din această ţară, care s-au lăsat jumulite de blană, amăgite că pe ele se scria istoria adevărată a acestor locuri. Odată născută ideia, autorul foloseşte briciul şi tesacul pentru a răzui, cât se mai poate, din istoriile false cu care ne-am pricopsit în istorie. Să sperăm că o să reuşească şi nu o să scape briciul spre o nu ştiu ce belegată revoluţionară, precum acelea care conduc judeţul şi urbea de circa trei decenii şi tot nu dau importanţă istoriei şi nici culturii locale, măcar atâta cât dădeau domnitorii fanarioti ai acestei ţări, în fond şi ei tot nişte uzurpatori agăţaţi de viaţa românilor.

Săndel Dumitru, Galaţi, 30 aprilie 2017