TINERI POETI


BRISTENA GEORGIANA MANTU
(LONDRA)


Summer of soul
Poetry is when mind humbles itself
And steps aside once again
And then the underground river
Of being gushes out
Wildly, exuberantly, thirstily
To inundate the dry corners of the mind
To hold space for the soul
Making ardent love to the ego…
I was frustrated and disappointed
As to why poetry wasn’t speaking anymore
For what seemed like a long while
It had officially gone missing
Winter was long and harsh…
For there was a black hole in my soul
That was hungry for completion
Relentlessly looking for outside food
To fill its gloomy emptiness…
But here it comes once again
Out of nowhere, catching me unawares
And in this space there is light,
There is water and soil and plants
Self-sustaining, ever-expanding
Blooming into itself…
I am alive!

Vara sufletului
Poezia apare când mintea
Se dă la o parte, umilită
Şi atunci râul subteran
Al fiinţei ţâşneşte deodată
Sălbatic, exuberant, însetat
Să inunde colţurile uscate ale minţii
Să strângă în braţe sufletul
Să facă dragoste înfocată cu egoul…
Eram frustrată şi dezamagită
De ce poezia nu îmi mai vorbea…
Părea că de o veşnicie
Era oficial dată dispărută!
Iarna a fost lungă şi aspră…
Căci în sufletul meu era o gaură neagră
Înfometată şi singuratică
Uitându-se neîncetat în exterior
Să îşi adape goliciunea sumbră…
Dar uite-o că vine încă o dată
Din neant, luându-mă prin surprindere
Şi în acest spaţiu e lumină,
E apă, e pământ şi sunt plante
Într-o eternă expansiune
Înflorind şi reînflorind…
Sunt în viaţă!

Love hymn
I write to you, I write to Love
Bittersweet longing for completion
A path leading to the unknown
A brave leap into the sky
Wings unfolding…
What else is worth fighting for,
Living for, dying for, breathing for…
Hand in hand, hearts collide
Egoic desire steps aside
Painfully, joyfully…
Fear, confusion, torment, delusion
Wrapped up in a sabotaging story
Identity clashes, past chains
Burning and screaming
On Love’s pyre…
And your hand holding mine
To be reborn, reinvented
A hand that hurts, a hand that soothes
Resentment visits, humbling itself
Time and time again
No need for forgiveness…
My pendulum swings daily
Between ego’s selfish desire
And Love’s selfless empire
Soon, so soon
To reside in the stillness point…
I wonder what will happen then!

Imn Iubirii
Îţi scriu ţie, îi scriu Iubirii
Un dulce acrişor dor de desăvârşire
O cărare dând în necunoscut
O săritură sfidătoare către cer
Aripile se deschid…
Pentru ce altceva merită să lupţi,
Să trăieşti, să mori, să respiri…
Mână în mână, inimile se ciocnesc
Dorinţă egotică se dă la o parte
Dureros, voios…
Frica, confuzia, teroarea, iluzia
Înfăşurate într-o poveste subversivă
Conflicte de identitate, lanţuri din trecut
Ţipă arzător pe rugul Iubirii…
Iar mâna ta ţinând-o pe a mea
Ca să renasc, să mă reinventez
O mână care doare, o mână care alină
Resentimente bat la uşă, se umilesc
Nu e nevoie de iertare…
Pendulez zilnic
Între o dorinţă egoistă
Şi imperiul vast al Iubirii!
Curând, atât de curând
Voi găsi punctul de echilibru…
Mă întreb ce se va întâmpla atunci!