0 CARTE NOUĂ


VASILE SIMON
- lirismul iluminărilor interioare


Creatia preotului VASILE SIMON, un poet vizionar, dedat în totalitate sentimentului copleşitor de năzuincă smerită către ideea de perfecciune, de desăvărşire personală prin saltul metafizic în astral, deschide căi nebănuite asumărilor estetice de natură sacrală. Discursul său poetic relevă complexitatea unui peisaj uman ce-şi caută desăvârşirea în conviecuiri spirituale simbiotice cu divinitatea, aflat Intr-o permanentă aspiracie ascensională către orizonturile nemărginite ale absolutului existential. VASILE SIMON este un poet complex, cu o remarcabilă tehnică a versificatiei, evidentă în structura ideatică a compozitiei lirice, cât şi în supletea arhitecturală a textului, cu optiuni dare pentru prozodia de natură clasică. Volumul de poeme "Cuibul de stele" (Editura Princeps/Multimedia, laşi, 2017, 66 pagini) este departe de a se încadra rigurozitătii canonice specifice stilului bisericesc, fiind mai degrabă o lirică a năzuintei de cunoaştere şi de împlinire spirituală prin transcenderea concretului în planul idealitătii. Observăm la acest tânăr poet, cu un cert bagaj cultural, aprofundat prin studiu, surprinzătoare abilităti de dozare şi de echilibrare corectă a sentimentelor laice cu stările de natură religioasă.
Originalitatea acestui volum constă în strădania eului liric de a parcurge drumul iluminării interioare cu smerenia credintei, dăruindu-se total misiunii de perfectionare a sinelui şi a lumii înconjurătoare. Trăirile sale sunt plenare şi au energia şi vitalitatea debordantă a tineretii, cu năvalnice ruperi de ritm şi alternări ale perspectivei: "Văpăi ocrotitoare pe cărare/Zboară cu sufletele în strâmtoare/Hoinar şi al meu suflet fuge/Să se adape din potirul cu sacrul sânge.//Văpăi clocotitoare îmi ard privirea//Senină ca o lună plină cu iubirea/Apuc să urc pe-a lumii scară/Urmat de-o dragoste amară".("Văpăi ocrotitoare")
VASILE SIMON este depozitarul unei naturi artistice hărăzite cu profunde valence afective,un poet capabil să dezvolte o dinamică impresionantă a ritmurilor interioare contradictorii şi să stabilească relaţii oximoronice între planuri opozante, Este copleşitoare stăruinca sa de a propăvădui valori morale general umane, încrustate în armătura nobilă a metaforei. In lirica sa, se face adesea referire la tradicionala dihotomie, trup-suflet, evidenciindu-se forta colosală a spiritului de a depăşi barierele coercitive ale fragmentarului material. Imaginile se dilată, tonurile irump în năvalnice acorduri pasionale, combinându¬se în imagini de o rară limpezime şi fortă sugestivă. Poezia cu titlu metaforic,"Colivia", este o tulburătoare confesiune lirică despre efemeritatea şi limitele biologicului, în contrast cu forta colosală şi atotcuprinzătoare a cugetului: "Din mine se înalcă flăcări noi/Mă-nghesui strâmt în colivie/Caut în stele mari o veşnicie/ Neobositi genunchii cei moi//Vârsta mea naivă necrutătoare/Vrea să joace,să zburde prin stele/Să-mpartă din doi în doi inele/Colivia mi-e raclă cu sfinti în sărbătoare//Cerul croit din stele prăfuite,/ Păcate, virtuti sau jertfe/Sunt ca nişte plăpânde garoafe/Ce-mi împodobesc drumul în trepte//Umbra unui gând mă ia la palme/Nu răspund cu vină la vină/Căci mai tare ar plânge rana senină%In colivia stâmtă,sufletul doarme".
lubirea este o temă unificatoare a volumului, cunoscând cele mai variate forme de reprezentare, cu modulatii infinitezimale de ton şi atitudine, ce oscilează între candoarea erotismului juvenil şi extatica adoratie religioasă. Poemele de dragoste au fiorul răscolitor al imnurilor biblice, cu modulatii incantatorii şi distilări ale simtirii fruste la granita sublimului. Portretul iubitei schitează în simbolistica unui desen gratios, esenta eternului feminin: "lubito cu trupul de nalbă,/Vrei rugi împletite pe sufletu-n salbă?/Te ştiu,tânără leoaică frumoasă,/Cu haine de maică duioasă.%Iti văd părul ca o seară ploioasă/Cum zace-n durere ca iarba sub coasă%Iti ştiu chipul !impede, cuminte/şi lacrima din ochi fierbinte/Fată a mării albastră din valuri,/Mi-aprinzi în suflet mari idealuri".("Fata albastră")
VASILE SIMON este în egală măsură un slujitor al cuvântului hărăzit propăvăduirii adevărului şi încelepciunii duhovniceşti, precum şi al cuvântului zămislitor de frumos.

Virginia Chiriac