POEME BACHICE

POEME BACHICE

STROFE LA COTNARI
- se dedică Familiei Deleanu care laudă poeţii şi băutorii de elită -

O, floarea vie-i floare rară,
Cu parfumuri de fecioară
Când se leagănă-n stejari
Colo-n poartă, la Cotnari...
|Văd şiruri, Doamne, de poeţi
Cum ţin sub braţ nişte peceţi,
Sub care bravii uricari
Au scris poeme la Cotnari.

Pocalele de-azur răsună
Din cântecul prelins pe strună,
Şi eşti ca-n vis apoi apari,
Setos de-o vorbă, la Cotnari.

De nu-i soare, alt chip răsare,
Înspre crama din cărare,
Fiindcă plopii sunt pândari,
Norocul nostru e-n Cotnari...

Vinu-i fiinţă ce vorbeşte,
Pe limba sfântă, româneşte,
Sunete se nasc în vase mari
Că dau concerte la Cotnari!

Şi-n noapte, vin, se-aud caleşti
Cu umbre-n sărbători regeşti;
Coboară taraf de lăutari
În curţile de la Cotnari...

Fără femei şi cântece, şi vin,
Vin norii cei negri, şi vin,
Şi-aruncă săgeţi în hoinari
Şi-n poeţi ce scriu la Cotnari!...

COTNARI
STEAUA MOLDOVEI
(vinul de Cotnari a primit peste 70 de premii internaţionale)

Horă de podgorii e Moldova
Pe care cronicarul o va
Slăvi, în manuscrise
Rămase-n cetăţile deschise!...

De la Cotnari până la Huşi
Hora n-are alţi supuşi,
Doar la Iveşti şi Nicoreşti,
Cramele se-ntreabă unde eşti!

Mai departe hora duce
Pe la Panciu în răscruce
Spre Coteşti şi Odobeşti,
Prin podgorii boiereşti -

Hora-horelor, Moldova-i
Cu duh de mănăstiri şi plai,
Însuşi Bachus se închină
Colindând de pe colină.

Unde-i dansul, Domnul lese-l,
Mustul sare în sus şi-i vesel
Căci Moldova îşi desprinde
Steaua ei de/din colinde!

O, COTNARI, O, MON AMOUR
(cântec şoptit)

O, Cotnari, o mon amour,
Niciodată la adio,
Mereu tânăr, mereu pur,
Cât viaţa vei iubi-o!

Mon amour tu eşti Cotnari,
În adio, niciodată,
Căci, Poeţi şi iconari,
Îţi iubim casa curată!

O, Cotnari, o, mon amour,
Mereu IN VINO VERITAS,
Noi toţi călătorim, toujour,
Prin cântul nost’, ce ne-a rămas!...

O, mon amour, o, Cotnari,
Cu medalii şi nuntaşi,
Şi la Bruxeles şi la Iaşi,
Cu tine suntem solidari!

O, Cotnari, o, mon amour,
La adio niciodată,
Tu rămâi frumos, toujour,
Floarea cea imaculată –

Mon amour, toujour, toujour,
Pour mes amis et pour,
Pour le monde, mon amour,
Cotnari, eşti vinul cel mai pur!

Balada Vinului de Cotnari
Se dedică colegilor mei poeţi şi prietenilor noştri cotnarieni

Cei ce beau vinuri de Cotnari,
Şi prinţi şi trubaduri hoinari,
Merg pe-o singură cărare
Nu la două felinare –

Vinu-n vatra cea străbună
Nu doarme, poartă cunună,
De când pe-aici, treceau haiduci
Cu lăutari şi cu duduci –

Când vinul îl călătoreşti
Pân’ la Castel, la Ţigăneşti,
Pe unde-i umbra lui Pricop,
Să-i bei licoarea, strop cu strop.

(Lacrima Cristi, lacrima
Credinţei, dar şi patima
Iubirii, înflorind acolo,
Unde cântă arcul lui Apollo!)

Că-n fânul răsfoit de iele
Cu roua strălucind de stele,
Cei tineri privesc Gaura
Neagră, unde luna-i aura!

În Zodia Taurului,
În sunetul aurului,
Când, vara, mama te-a născut,
Vinu-i prunc la-nceput!

De-aceea când ciocnim o cupă,
’Nainte de-a o bea şi după,
Arcul viţei l-încordăm pe rând
S-auzim licorile cântând!...

Pe masa veche, dinspre cramă,
Veghează-o amforă de-aramă,
Ori poate e de lut, ori
Poate-i clopotul de sărbători -

...Între noi, la crama cu poeţi,
Nici amfitrionii nu sunt beţi,
Că vinu-i turnat de o amantă
A unui rege, deci nu-i vacantă!