LILIANA SPĂTARU
(Braşov)

Peste toate iubirile mele
Ninge. Ninge peste tot sufletul meu.
Abia de port povara fulgilor de nea
tristeţea mea-i atât de tristă şi de grea
încât nici rugăciunea nu o mai cuprinde.
Ninge. Peste toate iubirile mele
se-aşterne-o linişte adâncă, albă
îmi tremură pe frunte şi ultima silabă
a fulgului topit, întru colinde.

Cât o privire
Eu sunt la marginea tuturor lucrurilor.
Pânâ la nemarginire, eşti Tu, cu iubirea.
Eu sunt la margine de ceas, la margine de verde,
Tu, eşti cuminţenia anotimpurilor.
Eu mâ hrânesc din lumina pâmântului
deşi, e-ntunecat de atâtea strigâte!
Mai apoi dansez în zori cu fluturii
Pe umerii macilor şi a vântului , vara
Câci toamna, mă surprinde-n cuvântul
de la marginea tuturor lucrurilor.
Legâmânt sunt Doamne, cât o privire!

Din veşnicie
Ne-om rătăci în umbrele iubirii
şi-om prinde-n hora fericirii
toţi trandafirii,
şi-om dănţui
sălbatic, împotriva firii
sorbindu-i nemuririi
din veşnicie,
pătimaş!