Oltea Stefanescu - Oltea Stefanescu. Revista Porto-Franco Nr. 140/2007
Porto-Franco

Oltea Stefanescu

Oltea Stefanescu

Rubrica: Debut  /  Nr. 140/2007

DEBUT

OLTEA STEFANESCU
(Bucuresti)

Petale de irisi

Din irisii priviri-mi triste
Petale cad
Doar stropi de roua
De gravitatie seduse

Încet si lin
pe-aripi de dor coboara
si tar'na inimii o-mbraca
petala cu petala

pasesc usor
ca într-un mistic vis
pe-al inimii covor
de sute de petale de irisi tristi

pasesc usor
prin ploaia de petale
ce sufletu-mi inunda
si inima-mi afunda-n abisul durerii

în noaptea ce încet si lin
se-asterne
doi irisi tristi si goi se-nchina
la doi luceferi fara de lumina.


Închinare

De pe-altarul singuratatii ce astazi ti-l închin
naluca a fiintei mele
voi bea încet din cupa
cea plina cu lacrimi durere si suspin

Si cupa de pe-altarul singuratatii
ce astazi ti-l închin naluca a fiintei mele
în cinstea ta
o voi sorbi pâna la fund
caci cupea cea plina de amar
ce sade-nchisa în altar
zi dupa zi
ceas dupa ceas se umple
cu lacrimi, durere si suspin

Si când causul cupei
va fi plin
pe-altarul singuratatii
ce astazi ti-l închin
naluca a fiintei mele
sorbi-l-voi cu nesat
si îti voi închina
aceasta trista epopee - viata mea

Lacrima desertului

Cine sunt?
O lacrima
pierduta în imensitatea
desertului ce inima
si astazi mi-o usuca
cu a tristetii vesnic-adiere
cu a singuratatii
dulce mângâiere?

Cine esti?
O naluca
e dulcele sarut
pe pleoapele-mi asterne
si visele-mi vegheaza
de spaimele eterne?

Dar cine esti,
vei mai fi oare?!
Naluca întrupata
în razele de soare
ce lacrima desertului
o soarbe-n arsita cuvântului

Dar oare cine esti
ca sa mai fii?
De esti...
de vei mai fi
naluca a fiintei mele
de vei pleca
si nu vei mai veni
prinde-n causul
palmelor tale
lacrima desertului
pierduta-n arsita cuvântului.

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR