Sa nu uitam nicicand sa iubim poezia - Mihaela Albu. Revista Porto-Franco Nr. 140/2007
Porto-Franco

Sa nu uitam nicicand sa iubim poezia

Mihaela Albu

Rubrica: Impresii de la un festival  /  Nr. 140/2007

IMPRESII DE LA UN FESTIVAL

Sa nu uitam nicicând sa iubim Poezia...

"Ce poate fi mai frumos, mai înaltator, mai uman pentru un scriitor decât sa venereze, sa evoce si chiar sa iubeasca cu sufletul scriitorii disparuti ireversibil în negura timpului?"
Citatul de mai sus îi apartine unui alt poet, Marin Codreanu, cel care în cartea sa, Unde au disparut minotaurii, evoca întâmplari cu si despre câtiva dintre scriitorii plecati fizic din lumea aceasta, dar ramasi printre noi prin ceea ce au scris, precum si prin amintirile ce dainuie în memoria prietenilor.
Prietenii Poeziei, dar si prietenii poetilor-oameni.
Un astfel de prieten este si redactorul sef al revistei "Porto-Franco", Sterian Vicol, cel care, la sfârsitul lunii septembrie, si-a asumat dificila munca de organizare a unui festival de poezie prin care îl omagiaza an de an pe un mare poet, Grigore Hagiu, nascut pe meleaguri galatene.
Intr-o lume tot mai dominata de mercantilism, de egoism si nonvaloare, o lume în care, în afara de domnia banului pare sa nu mai existe nici un zeu, iata ca exista si spirite altruiste care se pot consuma întru cinstirea poetilor si a Poeziei.
O astfel de cinstire a avut loc, între 27-30 septembrie a.c., la Galati si Târgu Bujor. Revista Porto-Franco (adica toti cei care slujesc le editarea ei) reitereaza de ani buni acest Festival cu scopul nobil de a-l pastra viu în memoria noastra pe poetul "drept ca un fir de plumb", (asa cum îl caracteriza în cartea amintita Marin Codreanu), poetul plecat din Târgul cu nume de floare, ducând cu el în poezia româneasca melancolia soarelui de toamna si frumusetea "fantasticei paduri". Acolo, în "fantastica padure", cum numise Grigore Hagiu padurea de la Gârboavele, precum si în orasul nasterii sale (la biserica, la scoala, la Biblioteca ce-i poarta numele), dar si la Biblioteca cea mare (V.A. Urechia) din Galati, poetii participanti* au evocat personalitatea poetului, au citit din versurile lui, dar si din propriile creatii. O surpriza placuta, dar mai ales datatoare de speranta au însemnat pentru cei prezenti grupurile de copii care au recitat - sub forma unui montaj literar - frumoase si sensibile versuri deGrigore Hagiu. Ascultându-i, nadejdea în perenitatea Poeziei pentru generatiile viitoare îsi gasea loc în inimile noastre, facându-ne sa uitam cu totul retorica întrebare: "La ce bun poetii la vremuri sarace?"
Pe aceste vremuri, cei care au organizat un fes¬tival de poezie cum a fost cel de la Galati, prin reusita deplina (fara a se crede ca sunt vorbe mari!) nu au facut altceva decât sa se demonstreze ca nimic nu "poate fi mai luminos, mai înaltator, mai uman pentru un scriitor decât sa venereze, sa evoce si chiar sa iubeasca cu sufletul scriitori disparuti ireversibil în negura timpului?"
Iar noi, participantii la Festivalul Grigore Hagiu, timp de trei zile l-am iubit si mai mult pe poetul disparut, iubind astfel, prin el, Poezia.

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR