MARI ANIVERSÃRI

2016 - Anul Brâncuşi
- 140 de ani de la naştere -

Cu cinsprezece ani în urmă (2001) apărea la Chişinău, cartea de eseuri intitulată "Brâncuşi, poet al nesfârşirii" semnată de cunoscutul eminescolog Mihai Cimpoi, membru al Academiilor din Bucureşti şi din capitala Basarabiei. Între capitolele cărtii impresionează capitolul: "Brâncuşi şi poetii români" cuprinzând următoarele eseuri: "Blaga şi Brâncuşi: Revelarea misterului", "Arghezi şi Brâncuşi", "Ion Barbu şi Brâncuşi", "Bacovia şi Brâncuşi", precum şi eseul "Eminescu, Brâncuşi şi ideea ne-sfârşirii (fiintei) volumul (din păcate n-a mai fost reeditatîn acst an -Anul Brâncuşi) mai reuneşte capitolele: Brâncuşi şi Basarabia" şi "Dedicatii lirice alese", precum şi pagini din "Scrierile aforistice ale lui Brâncuşi". Preluăm, alăturat, câteva versuri din dedicatiile lirice alese de autorul cărtii amintite: (S.V.)

 

CONSTANTIN BRÂNCUŞI
Aforisme
• Când nu mai suntem copii, am murit demult.
• În toate lucrurile există un scop. Pentru a ajunge acolo trebuie să te eliberezi de tine însuţi.
• Lucrurile nu sunt greu de făcut. Ceea ce este cu adevărat greu este de a ne pune în starea de a le face.
• A vedea în depărtare este o problemă, dar a ajunge acolo este o altă chestiune.
• Teoriile sunt eşantioane fără valoare. Numai actiunea contează.
• Simplitatea nu este un scop în artă. Se ajuge, fără voie, la simplitate, apropiindu-te de simţul real al lucrurilor.
• Priviţi lucrurile până când le vedeţi; cei aproape de Dumnezeu le-au văzut.
• Nudurile din plastică sunt mai putin frumoase decât broaştele ţestoase.
• Cioplitura directă este adevăratul drum pentru cei care nu ştiu să meargă. Şi, în definitiv, cioplitura directă sau indirectă nu însemnează nimic. ceea ce contează este lucrul făcut.
• Nu căutaţi formule obscure sau mister.

La Brâncuşi, în doi

Dacă piatra aceasta
ar mărturisi ce taină ascunde:
aici, chiar lângă toiagul
acestui moşneag, s-ar deschide
ca o rană în care
te-ai afunda solitar,
departe de strigătul meu,
o dată cu ele - cioplitele, albele.
(Paul Celan, Austria)

Cine spune
Cine spune că totu-i pieirii sortit?
Din pasărea pe care-o ai rănit
Ştie cine dacă zborul nu rămâne
Şi dacă florilor nu li-i, poate, menit
Să ne supravieţuiască-n ţărâne?
(Rainer Maria Rilke - Austria)

Sărutul
Să fim ceea ce furăm
Pururi, câteodată.
Brâncuşi pe semne ne-a văzut
Căci născoci SĂRUTUL,
Pentru toate perechile-n taină
Ca piatra în piatra cu taine.
(Guillevic - Franţa)

Pasărea Sfântă
întruchipată în aur de Sculptorul C. Brâncuşi
În vântul de nimeni strânit
hieratic orionul te binecuvântă
lăcrimându-şi deasupra ta
geometrie înaltă şi sfântă...
Pasăre eşti? Sau un clopot prin lume purtat?
Făptura ţi-am zice, potir fără toarte,
Cântec de aur rotind
peste spaima noastră de enigme moarte.
Dăinuind în tenebre ca în poveşti
cu fluier parelnic de vânt
cânţi celor ce somnul şi-l beau
din macii negri de subt pământ...
Din văzduhul boltitelor tale amiezi
ghiceşti în adâncuri toate misterele.
înalţă-te fără sfârşit,
dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi.
(Lucian Blaga)

Brâncusi - Masa tãcerii
Masã de piatrã
Scaune goale de piatrã.
Asteaptã întoarcerea din bãtãlii
a vitejilor voievozi.
La ceas de tainã ei vor veni
sã-si odihneascã bratul de piatrã
si sã vadã ce-i de fãcut mai departe.
O, e o tãcere atât de afundã
cã se aud Carpatii spre searã
cum, aplecându-se,
astern umbra la masã,
curatã si rãcoroasã.
(Grigore Vieru)
Brâncuºi

Brâncusi a vãrsat
o lacrimã
pentru Basarabia,
pe care a personificat-o în piatrã,
lacrimã ce rãneste
marea bucurie a sufletului sãu
însetat de ceruri.
si noi cãdem în sus
în meditatii prin Coloana fãrã sfârsit!
(Mihai Cimpoi)

Cumintenia Pãmântului
Ea guverneazã tãcerea satului meu,
La miezul noptii ea dã drumul
sã latre cãtelul pãmântului din deal.
La amiaza grâului, ea leagã si dezleagã
zborul ciocârliei tesând
cerul de pãmânt.
Ea, colindul mamei dus de vânt,
Ea, cumintenia care respirã prin noi,
Ea, sarea pãmântului natal!
(Sterian Vicol)