IN MEMORIAM

Un poet-matematician, un prieten, un promotor cultural
IOAN V. MAFTEI-BUHĂIEŞTI
(n. iulie 1941 - m. august 2016)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată" - era unul din versurile eminesciene pe care Poetul-matematician IOAN V. MAFTEI (născut în Buhăieşti, un sat din Moldova) le şoptea uneori în spectacole poetico-muzicale, în mijlocul prietenilor, în faţa publicului. Fiindcă loan V. Maftei a fost şi va rămâne în amintirea colegilor săi, scriitorii, dar şi în memoria colectivă a celorce iubescfrumosul, un adevărat promotor artistic şi cultural, un Personaj dăruit cu trup şi suflet, spiritului, dăruit umanităţii. Matematicianul, Poetul, Dramaturgul, Umoristul, Rezigorul loan V. Maftei făcea parte din stirpea lui Anton Pann, adică în sensul deplin al cuvântului. Coleg al nostru la Filiala laşi a USR, redactor-colaborator al revistei Porto-Franco, loan şi-a făcut datoria, a dăruit şi a dobândit casa spirituală care este şi rămâne Cartea, Cartea-Cer, Cartea-pământ, Cartea care nu se uită. Prietenul nostru, al scriitorilor, dar şi al cititorilor şi al spectatorilor de teatru, deborda de inteligenţă şi de bunătate...
Era, este şi va fi acelaşi Om dăruit Oamenilor! El avea o legătură numai a lui cu orizontul - geo¬metric şi poetic - o fantă, o tăietură de lumină în altă amiază.
Într-o Scrisoare deschisă către subsemnatul, apărută în nr.244 al revistei Porto-Franco, loan V. Maftei vorbea despre Starea de spirit la 75 de ani iar poezia sa "În aşteptare" era ca o premoniţie(?): "Mâna uşoară ca o frunză de arţar/ Ce-a părăsit copacul şi-a luat zborul/ Şi încă nu ştie încotro va bate vântul" Şi mai departe, mai direct: "Mereu în ţinutul meu ca o oază/ Aştept moartea să mă mai vază"...
Plecarea lui în albăstreala cerului înseamnă pentru colegii şi prietenii săi, darşi pentru iubitorii de lectură şi de spectacole puse în scenă chiar de loan, fiul Moldovei, fratele nostru, înseamnă,

spuneam, o călătorie însumând cărările spiritului său luminând în/din cărţile sale. Sunt sigur că îngerul său păzitor îl va conduce la dreapta Domnului, printre poeţii neamului nostru, românesc. Într-o zi vom fi şi noi printre ei!...
..."Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată", recita, rcita loan, Poetul cel născut în ţinutul său - oaza sa - din Moldova. Odihnească-se în Pace!
...Alăturat, reiau câteva versuri din poezia "Zarul de pământ" dedicat poetului loan V. Maftei, din cartea mea, "Memoria lui Femios II - Manuscrisul lui Terian" apărută la Ed. Timpul din laşi în anul 2012, pag.31:

 

“Umblam, din când în când, cu capu-n nori,
Că n-am fost sfânt puţin îmi pasă,
Dar scara lumii arde când cobori
Şi valu-i nalt şi-i neagră iarba grasă!...

N-ai muşcat mărul cu viermele în el
Când ai tăiat amurgul în grădină,
N-ai judecat îngeri doar un simplu clopoţel
Ai legat de cărarea ce-o să vină!

Drept a fost o simplă cicatrice
De-aceea poate nu s-aude gura lumii
Chiar dacă unii vor rana s-o ridice
Fiindcă nu mi-i de moarte, nu mi-i!...

“N-am fost, apoi, fost-am cum nu sânt!
Se-aude-o voce sângerând securea,
Nevindecat de toamnă, cu zarul de pământ,
Câştigi în taină, cerul şi pădurea!”