POETI DUNARENI

Valentin Tudose

rondelul tainelor ce mor
de-o taină ascunsă-ntr-un scrin
mi-ai spus c-am să aflu odată
când singuri vom fi şi-nnoptată
grădina-n miresme de crin

eşti mic, îmi spuneai, şi puţin
privind către uşa-ncuiată
de-o taină ascunsă-ntr-un scrin
mi-ai spus c-am să aflu odată

sunt astăzi bătrân şi revin
în casa aproape uitată
şi-aminte-mi aduc de-un suspin
şi-o cheie cu tine-ngropată
de-o taină ascunsă-ntr-un scrin

aşteptare
cere-mi să înflorească merii
în gradina noastră din cer şi arde
cartea semnelor căci e de -ajuns
cuvântul arborilor
adevărat şi mai crud
nu în fresca smereniei ori în surâsul
lăptoaselor femei ale răsăritului ei
în căderea lunii pe care o vreau
la cina tainei noastre
sit pro ratione voluntas unde eşti
tu cel care
mă vei vinde nu îndestul răsplătit
să-mi dai
îmbrăţişarea bunule pescar la ceasul
când cocoşii vor cânta
a treia oară

artă poetică
ora aceasta prin care trec cu gesturile mele
obişnuite cu întrebările despre vorbirea
animalelor care vor vorbi dacă ştii să aştepţi
Valentin Tudose
până vor vorbi acolo
în vizuina
lor îmbătrânind ascuns
în ochii lor neadormiţi este chiar
ora de ieri , ora păsărilor
din vis care vin şi tot vin să-mi ciugulească ochii
să rupă din mine bucată cu bucată
trupul până la os suferind fără
lacrimă şi însângerat
ignorat şi dispreţuit de cei
care în cărăi fac elogiul omului aşteptând
să-mi vorbească mie celui ales
în ochii lor blânzi pentru rostul acesta al
meu renunţând
la tine şi la partea mea de pământ
şi de cer