CRONICA LITERARĂ

Vergil Matei, despre recuperarea unei lumi şi a unei vârste

Vergil Matei, cunoscutul gazetar din Brăila, îndrăgostit iremediabil de magia cuvântului scris, a publicat de curând volumul cu caracter memorialistic,"Acasă,la Mărtineşti" (Ed. "Lucas", Brăila, 2016, 227 pagini), animat de speranţa captării acelui suflu unic, inconfundabil ca experienţă şi valoare ontică,ce aparţine copilăriei.
Lucrarea propune un model inedit de ficţionalizare a vibraţiilor intime, la ecourile unui topos matriceal, devenit printr-o interferentă destinală aleatorie o parte din însăşi fiinţa autorului. Fantezia peripatetică a autorului desfide rigori şi canoane epice restrictive, făcând loc impetuozitătii revărsărilor aluvionare de mărturii, impresii şi experienţe de viaţă (trăită nemijlocit sau povestită de alţii), ordonate de coerenţa integratoare a unui suflet rămas captivîntr¬o lume ce-şi retrăieşte gloria de altădată, între paginile cărţii. În opinia Domniei sale, a-ţi descoperi rădăcinile constituie un gest de recuperare a esenţei perene intrinseci propriei identităţi şi mai înseamnă, în cele din urmă, a accede la nemurire. Declamaţia narativă evoluează printre numeroasele mărturii şi amintiri, arhivate de functia memorizatoare a locurilor, peste care s-au aşezat din vremuri demult apuse, urmele trecerii înaintaşilor.
Timpul evocării se dilată fabulos,într-o suprapunere de planuri care intersectează clipa cu eternitatea, armonizând elementul biografic particular, cu eternul general al colectivitătii umane, în numele căreia vorbeşte autorul. Greu de încadrat în tiparele aprioric prestabilite ale unei anumite specii, nu cred că greşim numind acest complex eşafodaj compoziţional, roman de factură modernă,având în vedere numeroasele paliere care-i furnizează substanţă şi legimitate în acest sens: intertextualitatea, cursul sinuos al tramei narative, opţiunea pentru componenta autobiografică şi autoreflexivă, eliberarea totală a fanteziei creatoare sau valorificarea resurselor limbajului familiar, cu miză pentru exprimarea sinceră, directă, realistă. Materia epică polimorfă dezvoltă o flexibilitate uluitoare pentru adevăratele tururi de forţă printre motive, teme şi idei, afiliate capriciilor unui flux narativ, subtil consonant cu mişcările sufletului, care "se regăseşte în raport de supremă intimitate cu totalul şi într-un schimb reciproc de taine şi relevări cu acesta".
Structura proteică a scrierii coagulează într-un nucleu narativ de maximă densitate, un amalgam de genuri şi formule stilistice, care traversează de la un capăt la altul scrierea memorialistică, autoreferenţială sau notaţia monografică obiectivată de exactitatea datelor, sfârşind cu însemnările reporterului de investigaţie. Textul, de-o intensitate ideatică uluitoare, transcende realitatea concretă a planului referential, validat de veridicitatea datelor, desfiintând graniţa subţire dintre convenţie şi reconstituire, printr-o complementaritate echilibrată de informaţii, mărturii şi născociri pe parcursul acestui năucitor periplu, printre vârstele interioare ale unei lumi înscrise pe axa timpului, între fragmentarul cotidian si orizontul nelimitat al mitologicului. Sedus de ideea recuperării începuturilor fabuloase ale fiinţării localităţii, Vergil Matei forează cu asiduitate, în adâncimile substratului arhaic, pentru o mai bună şi mai dreaptă întelegere a prezentului, în virtutea unei dialectici determinative pentru logica ordonatoare de înlăntuire a faptelor, de la cauză, la efect. lnventivitatea narativă aşază punţi mişcătoare peste lumi dispărute, redimensionând şi reconstituind istoria, dintr-o perspectivă auctorială relativizată de implicarea afectivă profundă a eului narativ. Aşa aflăm că prin "Mărtineşti au trecut nori grei, la care s-a adăugat şi urgia războaielor. N-aveam de unde şti că, pe vremea copilăriei noastre, fără de griji, întinsura dintre Orăşanu şi Pădurea Gineralului a fost teatru de bătălie". Peste evocările acestea teribile, despre o lume aspră, statuată pe legile dure ale supravieţuirii prin actul de impunere fizică, pluteşte ca un abur de lumină emoţia din sufletul cald al colportorilor si izvoditorilor de basne pe seama trecutului, pentru că, până la urmă, "aşa se scrie istoria. Trăind-o! Şi povestind-o nepoţilor, spre aducere-aminte, aşa cum încercam să facem şi noi."
Îndrăgostit de coloritul, lumina şi sonorităţile spaţiului în care se încadrează lumea sa, scriitorul părăseşte adesea cadrul naraţiei propriu-zise, pentru un intermezzo descriptiv. Încărcătura metaforică a cuvântului sporeşte forţa sugestivă a imaginilor, înscrise în simbolistica generală a tablourilor de natură, care devin o sinteză vie a legăturii totale dintre om si univers. Plopul"din valea secată a Râmnicului", un fel de axis mundi al suflării mărtineştene,constituie un reper spiritual al aspiraţiei totale către nemărginirea cosmică a existenţei telurice: "Plopul este, fără doar şi poate, pentru fiecare dintre noi, cei din Mărtineşti, copacul cel mai. Sigur, eu ştiu că un anume copac, dintr-alt loc, poate să se înalţe la cer cu câteva zeci de metri mai mult decât plopul nostru. Dar acela este un simplu copac, un simplu arbore. Asta pentru că numai în plopul nostru, atât soarele, cât şi luna îşi pot împleti pletele de argint subţiri, uitând parcă să-şi mai ia la revedere".
Paginile dedicate amintirilor se înscriu pe linia tradiţională a genialului reprezentant al genului, marele povestitor lon Creangă, prin savoarea limbajului cu rezonanţe neaoşe, prin umor şi inventivitate epică. Într-o scenă memorabilă dintr-o vreme de demult, rămasă în umbra trecutului, sunt evocate cu nostalgie şi înfiorare lirică, întâmplări cu tâlc legate de o iarnă fabuloasăă, cu nămeţii cât casa. Este o imagine revelatoare pentru punctul terminus, de maximă afirmare şi dezvoltare a acestei aşezări umane, învecinată în spiritualitate cu mitul şi poezia.
Întors peste ani, pe meleagurile copilăriei, naratorul străbate la pas uliţele satului, îndurerat de spectacolul jalnic şi degradant al indiferenţei şi neputinţei oamenilor.
"Ou sont les neiges d'antan" poate deveni leitmotivul care însoţeşte istoria particulară a "unei creşteri şi descreşteri", cu valenţe semnificative prin generalizarea şi raportarea ei la sensul şi evoluţia noastră ca naţie.