Poezie

Trei mari poeţi ai lumii
în traducerea lui Ştefan Augustin Doinaş

William Shakespeare
(1564-1616)
Sonet - 29
Când părăsit de soartă şi de semeni
Plâng singur, starea mea şi jalnic gem
Chemând zadarnic aştrii surzi şi gemeni
Şi mă privesc, destinul mi-l blestem;
Dorindu-mă bogat întru speranţă
Ca unul, sau ca altul - iscusit,
Frumos, iubit şi plin de cutezanţă,
De tot ce mi-a plăcut - nemulţumit;
Dar cnd dispreţ de mine mă-ntărâtă,
Tu îmi apari în gând şi-atunci eu cânt
Precum din ţărâna posomorâtă
O ciocârlie se înalţă-n vânt.

Când mâna ta pe mine mă alege
N-aş vrea să-mi schimb ursita nici c-un rege.

Emily Dickinson
(1830-1886)
Eu am murit pentru prumuseţe
Eu am murit pentru frumuseţe
Dar abia am fost în lut aşezată,
Că un altul - mort pentru Adevăr - fu întins
Într-o groapă alăturată.

Încet m-a întrebat: “Pentru ce ai murit?”
“Pentru Frumuseţe”, i-am zis eu.
“Iar eu - pentru Adevăr. E tot una.
Suntem fraţi”, mi-a răspuns vecinul meu.

Şi-aşa, ca mirii care se-ntâlnesc noaptea,
Am vorbit de la o groapă la alta,
Până ce muşchiul ne-atinse buzele
Şi-a năpădit numele noastre.

Rainer Maria Rilke
(1875-1926)
Cântec de dragoste
O, cum să-mi apăr sufletul, ca nu cumva
de-al tău să se atingă? Cum să fac
ca de pe tine pe-alte lucruri să-l strămut?
Ah, bucuros adăposti-l-aş undeva
în locu-acela solitar, necunoscut,
ce tace, când adâncul tău dă zvon.
Ci toate câte ne ating, pe rând, pe noi
ca un vrăjit arcuş ne împreună,
scoţând din două corzi acelaşi ton.
Ce instrument ne-ncearcă pe-amândoi?
Şi ce violonist ne ţine-n mână?
O, dulce câtec!